Unii critici ferventi ai crestinismului, considera ca Iisus Hristos a fost imbracat in legende si mituri. Printre aceste legende este cea privind Invierea lui Hristos, ce este considerata a fi un simplu mit, si nu un fapt autentic. De ce? Pentru ca inaintea lui Iisus Hristos ar mai fi existat personaje care ar fi inviat, ca de exemplu invierea lui Osiris din mitologia egipteana. Si crestinismul s-ar fi inspirat din aceste mituri. Da, e adevarat, Invierea lui Iisus nu a fost primul caz de inviere din lume, dar aceasta Inviere se deosebeste net de celelalte din urmatoarele motive:
1. Invierea lui Hristos nu e un mit, intrucat acest crez a aparut imediat dupa intamplare, avand o locatie precisa si sute de martori
O istorie a mitologiilor demonstreaza faptul ca unui mit ii ia multe generatii pentru a se dezvolta. Un mit nu apare pur si simplu, brusc, deodata, ci evolutia sa este una lenta si indelungata. Nu exista niciun mit in lume care sa se fi dezvoltat in prezenta atator martori, si intr-un timp atat de scurt, asa cum apare el in Noul Testament.
John Macquarrie, in lucrarea sa „Limbajul lui Dumnezeu: O examinare a limbajului si logicii teologiei” (1967) scrie urmatoarele: „Mitul este, de obicei, caracterizat prin indepartarea din timp si spatiu, el avand loc cu mult timp in urma.” El mai spune ca in Evanghelii nu poate fi vorba de un mit intrucat „acele evenimente au loc intr-o locatie definita, in Palestina, sub domnia lui Pontius Pilat, doar cu o generatie inainte ca sa apara Evangheliile”.
Marea majoritate a istoricilor considera ca Evangheliile au aparut, in general, inaintea sau in jurul anului 100 d.Hr. Astfel, Clement din Roma (circa 95 d.Hr.) citeaza din Noul Testament (Corintieni 13, 42, 46); Ignatius (circa 110-115 d.Hr.) citeaza din Evanghelia lui Luca (24:39); Policarp (cca 115 d.Hr.) citeaza toate Evangheliile sinoptice (Filipieni 2:7); in “Epistola lui Barnabas” (circa 135 d.Hr.) se citeaza din Evanghelia dupa Matei (22:14); Papias (circa 125-140 d.Hr.) in opera sa “Oracole” ii citeaza pe Matei, Marcu si Ioan (ca autori ai Evangheliilor).
Specialistul in teologie John Robinson merge mai departe, si, in lucrarea sa, „Redatarea Noului Testament” (1976) considera ca Evangheliile trebuie datate mult mai devreme (inainte de anul 70 d.Hr.), deoarece in acest an a avut loc distrugerea templului din Ierusalim. Cum in Noul Testament se vorbeste despre distrugerea templului Ierusalimului ca un semn al sfarsitului lumii din viitor, aceasta inseamna ca, in momentul in care au fost scrise Evangheliile, evenimentul istoric din anul 70 d.Hr. inca nu avusese loc.

Cercetarile istorice au demonstrat faptul ca a existat o incredere imediata in Invierea lui Iisus. Un crez timpuriu al apostolilor a inclus printre altele si Invierea lui Hristos, fragmentul de mai jos fiind datat de multi teologi intre 3 si 7 ani dupa Invierea lui Hristos:
„3. Caci v-am dat, intai de toate, ceea ce si eu am primit, ca Hristos a murit pentru pacatele noastre dupa Scripturi;4. Si ca a fost ingropat si ca a inviat a treia zi, dupa Scripturi;5. Si ca S-a aratat lui Chefa, apoi celor doisprezece;6. In urma S-a aratat deodata la peste cinci sute de frati, dintre care cei mai multi traiesc pana astazi, iar unii au si adormit;7. Dupa aceea S-a aratat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor;8. Iar la urma tuturor, ca unui nascut inainte de vreme, mi S-a aratat si mie.9. Caci eu sunt cel mai mic dintre apostoli, care nu sunt vrednic sa ma numesc apostol, pentru ca am prigonit Biserica lui Dumnezeu” (1 Corinteni 15:3-9)
Aproape toti teologii sunt de acord cu faptul ca primele scrisori ale Sf. Pavel au aparut in maxim 25 de ani dupa moartea si invierea lui Hristos, iar toate rugaciunile apostolilor se bazau pe evenimentul crucial din lumea crestinitatii: Invierea lui Hristos.
Pe de alta parte, sute de martori l-au vazut pe Hristos, dupa ce acesta a fost crucificat. El a fost vazut deodata de 500 de oameni:
„In urma S-a aratat deodata la peste cinci sute de frati, dintre care cei mai multi traiesc pana astazi, iar unii au si adormit” (1 Corinteni 15:6)
2. Invierea lui Hristos nu e mit pentru ca Iisus avea multi dusmani…si totusi nimeni nu a contestat in acele vremuri acest eveniment
In vremea cand Iisus era un invatator celebru prin Galileea si Ierusalim, El avea multi dusmani. Acestia ar fi avut toate motivele si mijloacele ca in acele vremuri sa fi demonstrat ca Invierea lui Hristos a fost un lucru fals. Si totusi, nu exista nici macar o singura marturie din partea dusmanilor lui Iisus care sa fi negat aceasta inviere. Un rationament asemanator il avea si Eta Linnemann in lucrarea „Exista o problema sinoptica” (1992), care spunea: „Martorii, atat cei ostili, cat si cei care-l simpatizau pe Iisus, n-au disparut dupa vreo doua decenii. Multi dintre ei au supravietuit pana in anii 70. Cine in acele vremuri ar fi indraznit sa modifice „traditia initiala”, daca aceasta nu ar fi fost recunoscuta?”
3. Invierea lui Hristos nu e mit, intrucat nu exista asemanari, din punct de vedere al naratiunii, cu celelalte mituri
Evangheliile nu au absolut nicio asemananare cu miturile grecesti, egiptene sau persane. In contrast cu acestea, Evangheliile sunt modeste, le lipsesc „infrumusetarile” si contin detalii care sunt contrare inventarii unor eroi legendari.
Capitolul 20 din Evanghelia lui Ioan, in care este descrisa invierea, nu are deloc caracteristicile unui material legendar sau mitologic:
„1. Iar in ziua intaia a saptamanii (duminica), Maria Magdalena a venit la mormant dis-de-dimineata, fiind inca intuneric, si a vazut piatra ridicata de pe mormant.2. Deci a alergat si a venit la Simon-Petru si la celalalt ucenic pe care-l iubea Iisus, si le-a zis: Au luat pe Domnul din mormant si noi nu stim unde L-au pus.3. Deci a iesit Petru si celalalt ucenic si veneau la mormant.4. Si cei doi alergau impreuna, dar celalalt ucenic, alergand inainte, mai repede decat Petru, a sosit cel dintai la mormant.5. Si, aplecandu-se, a vazut giulgiurile puse jos, dar n-a intrat.6. A sosit si Simon-Petru, urmand dupa el, si a intrat in mormant si a vazut giulgiurile puse jos,7. Iar mahrama, care fusese pe capul Lui, nu era pusa impreuna cu giulgiurile, ci infasurata, la o parte, intr-un loc.8. Atunci a intrat si celalalt ucenic care sosise intai la mormant, si a vazut si a crezut.9. Caci inca nu stiau Scriptura, ca Iisus trebuia sa invieze din morti.10. Si s-au dus ucenicii iarasi la ai lor.11. Iar Maria statea afara langa mormant plangand. Si pe cand plangea, s-a aplecat spre mormant.12. Si a vazut doi ingeri in vesminte albe sezand, unul catre cap si altul catre picioare, unde zacuse trupul lui Iisus.13. Si aceia i-au zis: Femeie, de ce plangi? Pe cine cauti? Ea le-a zis: Ca au luat pe Domnul meu si nu stiu unde L-au pus.14. Zicand acestea, ea s-a intors cu fata si a vazut pe Iisus stand, dar nu stia ca este Iisus.15. Zis-a ei Iisus: Femeie, de ce plangi? Pe cine cauti? Ea, crezand ca este gradinarul, I-a zis: Doamne, daca Tu L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus si eu Il voi ridica.16. Iisus i-a zis: Maria! Intorcandu-se, aceea I-a zis evreieste: Rabuni! (adica, Invatatorule)17. Iisus i-a zis: Nu te atinge de Mine, caci inca nu M-am suit la Tatal Meu. Mergi la fratii Mei si le spune: Ma sui la Tatal Meu si Tatal vostru si la Dumnezeul Meu si Dumnezeul vostru.18. Si a venit Maria Magdalena vestind ucenicilor ca a vazut pe Domnul si acestea i-a zis ei.19. Si fiind seara, in ziua aceea, intaia a saptamanii (duminica), si usile fiind incuiate, unde erau adunati ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus si a stat in mijloc si le-a zis: Pace voua!20. Si zicand acestea, le-a aratat mainile si coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii, vazand pe Domnul.21. Si Iisus le-a zis iarasi: Pace voua! Precum M-a trimis pe Mine Tatal, va trimit si Eu pe voi.22. Si zicand acestea, a suflat asupra lor si le-a zis: Luati Duh Sfant;23. Carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate si carora le veti tine, vor fi tinute.24. Iar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamanul, nu era cu ei cand a venit Iisus.25. Deci au zis lui ceilalti ucenici: Am vazut pe Domnul! Dar el le-a zis: Daca nu voi vedea, in mainile Lui, semnul cuielor, si daca nu voi pune degetul meu in semnul cuielor, si daca nu voi pune mana mea in coasta Lui, nu voi crede.26. Si dupa opt zile, ucenicii Lui erau iarasi inauntru, si Toma, impreuna cu ei. Si a venit Iisus, usile fiind incuiate, si a stat in mijloc si a zis: Pace voua!27. Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tau incoace si vezi mainile Mele si adu mana ta si o pune in coasta Mea si nu fi necredincios ci credincios.28. A raspuns Toma si I-a zis: Domnul meu si Dumnezeul meu!29. Iisus I-a zis: Pentru ca M-ai vazut ai crezut. Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut!30. Deci si alte multe minuni a facut Iisus inaintea ucenicilor Sai, care nu sunt scrise in cartea aceasta.31. Iar acestea s-au scris, ca sa credeti ca Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, si, crezand, sa aveti viata in numele Lui.”
Ce se poate observa din acest capitol biblic? Urmatoarele lucruri:
– nu a fost descris procesul propriu-zis al invierii;
– Fecioara Maria nu l-a recunoscut prima oara pe Iisus si nici macar n-a considerat ca era ceva special la Iisus inviat;
– discipolii inca se mai ascundeau de frica evreilor;
– cum in trecut femeilor nu li se acordau prea mult credit, e „revoltator” faptul ca primii martori ai Invierii lui Iisus au fost, de fapt, femeile. Un mit n-ar fi facut „greseala” de a trece ca martori niste simple femei. In acele timpuri, depozitiile unor femei nu erau nici macar recunoscute legal. In plus, curajul femeilor ii pune pe barbati intr-un complex de inferioritate, caci ei apar ca niste adevarati lasi.
Michael Grant, in lucrarea sa „Iisus, o viziune a unui istoric despre Evanghelii” (1977) afirma: „Critica moderna a esuat in a compara mitul lui Osiris, a lui Mithras si a altora cu povestea lui Iisus Hristos.”
4) Invierea lui Hristos nu e un mit, intrucat evreii sunt foarte slabi in a inventa mituri
Evreii reprezinta candidatii cei mai putin probabil in a inventa mitul unui Iisus Hristos. Nicio alta cultura nu s-a opus atat de mult mitului, asa cum au facut-o evreii. Iudaismul a fost un mediu in care doctrinele privind mortile si renasterile unor zei mitici n-au fost privite niciodata cu interes. Si este extrem de greu de crezut ca un asemenea „mit” (al Invierii lui Hristos) ar fi putut aparea tocmai din inima iudaismului.
Poate ca Iisus Hristos n-a murit cu adevarat pe cruce…E posibil? Nu!
Desigur, mai sunt unii critici ai Invierii lui Iisus care spun ca acesta n-ar fi murit cu adevarat pe cruce, ar fi fost intr-un fel de coma profunda, si de aceea ar fi parut ca ar fi inviat. Dar, se cunoaste faptul ca orice om crucificat va muri din cauza asfixiei, deshidratarii si a stopului cardiac. Atunci cand soldatii romani romani l-au declarat mort pe Iisus, ei stiau ce spun. Si chiar daca, prin absurd, am presupune ca Iisus ar fi fost intr-o „coma profunda” si n-ar fi murit pe cruce, ar putea explica vreun doctor cum ar fi putut El, ca fiind intr-o stare de sanatate atat de grava, sa fi dat deoparte singur o ditamai piatra si sa fi iesit din mormant!? Normal ca n-ar fi putut!
Si, in plus, e greu de crezut ca toti discipolii, daca ar fi stiut ca totul e o frauda si ca Invatatorul lor n-ar fi inviat din morti, n-ar fi sustinut cu atata ardoare, zeci de ani, o asemenea frauda. Pentru ce sa sustii o frauda, chiar cu riscul de a fi omorat de autoritati!? De ce sa crezi cu atata ardoare intr-un lucru neadevarat? Apostolii lui Iisus n-au avut, in anii care au urmat dupa moartea si invierea lui Hristos, niciun beneficiu material sau de putere, ci numai necazuri. Sa se propavaduit un fals, care le-ar fi adus si multe necazuri, ar fi fost total lipsit de orice logica.
Asadar, cei care se mai indoiesc de Invierea lui Hristos, ar fi bine sa se mai gandeasca mai bine…