Combustia umană spontană, pe lângă că este una dintre cele mai oribile forme de moarte, este de fapt imposibilă, în sensul că multiplele sale paradoxuri sfidează practic toate legile fizice cunoscute. Este un fapt împotriva naturii, şi atât de mari sunt contradicţiile pe care le opune logicii încât cei mai mulţi oameni de ştiinţă se blochează la perspectiva efectuării unor studii experimentale.
Pur şi simplu nu există nicio modalitate prin care un ţesut omenesc ce arde să poată genera imensele niveluri de temperatură necesare pentru calcinarea structurii osoase, şi totuşi faptul este remarcat cu regularitate în cazurile de combustie umană spontană, chiar dacă victimele au ars în interiorul unor veşminte nedeteriorate. Astăzi, la mai bine de două secole după ce fenomenul a fost identificat pentru prima oară de către medici, puţine personalităţi din lumea medicală sunt dispuse să-l discute, iar marea majoritate a populaţiei rămâne într-o binecuvântată ignoranţă.
Să luăm un exemplu. În dimineaţa zile de 26 februarie 1905, jandarmeria comitatului Hampshire a fost solicitată să întreprindă o anchetă cu privire la un incendiu ciudat care costase vieţile unui cuplu de oameni în vârstă, ce locuiau în micul sat englez Butlocks Heath, din apropiere de Southampton. Cadavrele carbonizate ale domnului şi doamnei Edward Kiley fuseseră găsite de către pompieri după ce vecinii observaseră vălătucii de fum ce se înălţau din căsuţa celor doi soţi. Intervenţia venise prea târziu pentru a salva măcar pe unul dintre locatari, dar ceea ce-i zguduise foarte profund pe pompieri a fost nu atât decesul lor, cât mai ales modul neobişnuit în care muriseră.
Deşi trupurile domnului şi doamnei Kiley fuseseră distruse de flăcări în asemenea măsură încât nu mai puteau fi recunoscute ca aparţinând unor oameni, covoarele, perdelele şi alte materiale combustibile din încăperea în care cei doi îşi pierduseră viaţa rămăseseră în mare parte nedeteriorate. Ba mai mult, absenta oricărui foc deschis sau a altei cauze probabile a incendiului sfida orice explicaţie logică.
În cadrul anchetei ulterioare, fotografiile siluetelor înnegrite ale soţilor Kiley, mai stând încă drepţi în fotoliile lor preferate, au îngheţat sângele din venele juraţilor, iar magistratul local însărcinat cu conducerea cercetărilor n-a putut oferi decât comentariul că „bătrânii îşi pierduseră viaţa probabil în urma unui soi de accident, deşi nu suntem în stare să spunem cum anume”.
Întâmplarea aceasta este departe de a fi unică. În fiecare an, din toate colţurile lumii continuă să se semnaleze un număr mic dar semnificativ de tragedii legate de incendii, care nu se încadrează în nicio categorie cunoscută.