O carte publicată în 1775 în Suedia conţine o declaraţie făcută sub jurământ solemn la 12 aprilie 1671 de soţul unei moaşe care fusese luată pe tărâmul zânelor pentru a asista la naştere soţia unui trol. Autorul declaraţiei pare să fi fost preot (Kirk). Conform acestei declaraţii, faptele respective s-au petrecut în anul 1660.
Peter Rahm pretinde că el şi soţia sa se aflau la ferma lor când a sosit un omuleţ, oacheş la faţă şi înveşmântat în haine cenuşii, care a rugat-o pe moaşă să o ajute pe soţia sa aflată în chinurile facerii. Semnatarul declaraţiei, văzând că are de-a face cu un trol, a rugat-o pe soţia sa să se ducă cu străinul. Parcă a fost luată pe aripile vântului. Se spune că s-a întors acasă în acelaş fel, după ce-a refuzat mâncarea oferită de troli.
Într-o altă poveste, soţul moaşei o însoţeşte prin pădure. Sunt călăuziţi de „omul pământului” – gnomul care le ceruse ajutorul. Trec de o uşă din muşchi, apoi una de lemn şi mai târziu de o uşă de metal strălucitor. Coboară pe nişte trepte sub pământ, şi ajung într-o cameră minunată în care se afla soţia gnomului. Kirk spune că într-un caz, pe ai cărui protagonişti îi cunoştea personal, femeia răpită a găsit casa omuleţilor plină de lumină deşi ea n-a putut vedea nici lampă, nici vreun foc.
Unde se găseşte acest tărâm al trolilor? Magonia. Ea este când o ţară izolată, când o insulă invizibilă, un loc îndepărtat, unde se poate ajunge numai după o îndelungată călătorie. O altă teorie este aceea că Magonia reprezintă un fel de univers paralel, care coexistă cu al nostru. Acesta poate fi pătruns numai prin puncte de tangenţă, cunoscute de troli şi de puţini iniţiaţi.