I-Ching sau Cartea Schimbarilor este si astazi la fel de importanta ca si acum cinci sau opt mii de ani, cand a aparut pentru prima data. Aceasta carte contine principiile pe care se intemeiaza filozofia chinezeasca si, impreuna cu Biblia si Coranul, reprezinta una dintre cele mai studiate lucrari din lume, fiind apreciata pentru informatiile pretioase pe care le contine in paginile sale.
I-Ching, care reprezinta un ghid de divinatie si consiliere morala, este piatra de temelie a culturii chineze si a altor culturi asiaticei. Studiul acestei carti si al principiilor taoiste fundamentale pe care este construita filozofia sa, sta la baza stiintei feng shui, a medicinii chineze si a celor mai multe arte martiale. Interpretarea cartii I-Ching inlesneste adoptarea unor decizii fundamentale cu privire la razboi, dragoste, afaceri si multe probleme personale si politice.
Principiile taoiste afirma ca in cadrul universului exista necunoscutul – acesta este numit Tao si e reprezentat printr-un simbol care incorporeaza polaritatea fundamentala a universului din principiile yin si yang. Cele doua forte universale sunt unite intr-o perpetua miscare a schimbarii si reprezinta notiunea conform careia dualitatea si polaritatea sunt intr-un permanent flux -nimic nu este exclusiv bun si nimic nu este exclusiv rau si toate lucrurile se afla intr-o  necontenita miscare.
Pentru taoisti, adevarata virtute constituie rezultatul unui echilibru si al unei armonii cu universul, notiune evidenta si in credintele budiste. Forma si utilizarea cartii I-Ching deriva de la aceste principii yin si yang, yin fiind reprezentat prin doua linii scurte, iar yang printr-o linie mai lunga si mai groasa.
Divinatia in I-Ching
Cele mai vechi consemnari ale practicii „divinatiei de intelepciune” din China se refereau la interpretarea crapaturilor de pe oasele aruncate in foc si a fisurilor de pe carapacea de broasca testoasa. Aceste crapaturi contin paralele cu aranjamentele yin si yang, si pe prima carapace de broasca testoasa suprapunerea acestor linii forma opt trigrame.

Aceste trigrame ilustreaza cele opt forte primare ale universului. Atunci cand sunt inmultite cu opt, ele reprezinta toate posibilitatile de interactiune ale acestor forte intre ele. Figurile respective, compuse din 64 de linii, care reprezinta realitatea la toate nivelurile, sunt cunoscute sub numele de kua. CarteaI-Ching contine cate un capitol pentru fiecare din aceste rezultate posibile, in care se explica semnificatia modelului si se arunca o privire spre viitor.
Dupa unele pareri, primul care a recunoscut si a inteles acest „sistem al simbolurilor lineare” al celor opt trigrame de pe carapacea de broasca testoasa a fost Fu Hsi, primul imparat legendar al Chinei. Alte povestiri relateaza ca Fu Hsi a fost primul care a notat sistemul, dar nu pe o carapace de broasca testoasa, ci pe spatele unui cal-dragon iesit din Fluviul Galben. Semnele inregistrate ca Ho Tu sau „Harta Fluviului Galben” au fost interpretate in conformitate cu un aranjament simetric timpuriu al celor opt trigrame. Un alt imparat legendar, Yu, a modificat ulterior acest sistem dupa ce a vazut un model asemanator pe o carapace de broasca testoasa in fluviul Lo. Harta „Lo Shu” avea sa fie interpretata mai tarziu in conformitate cu un alt sistem asimetric, care incorpora cele patru anotimpuri si cele cinci elemente si facea referire la ordinea schimbarii in lumea vizibila.
Indiferent care din versiuni este cea corecta, ambele relatari sunt de acord in privinta faptului ca urmatoarea modificare a sistemului a avut loc pe vremea dinastiei Shang, intre 1766 – 1121 i. Hr. Wen Wang, numit, de regula, regele Wen, era un senior feudal foarte puternic, condamnat la moarte si incarcerat de catre imparatul Chou Hsin din dinastia Shang. In timp ce lancezea in inchisoare, se spune ca ar fi studiat trigramele si le-ar fi combinat in hexagrame si in simboluri kua. Dupa aceea, a denumit cele saizeci si patru de hexagrame si le-a aranjat in ordinea lor actuala, anexand si un bogat text explicativ.
Un an mai tarziu, a fost eliberat din inchisoare si i-a dezvaluit fiului sau, ducele de Chou, cercetarile si modificarile sale. Ducele a devenit ulterior intemeietorul dinastiei Chou, dupa rasturnarea de la putere a lui Chou Hsin si a adaugat modificarile facute. Din acest motiv, noua versiune a cartii este numita adesea Chou-I sau „Schimbarile lui Chou”.
Ultima modificare si stabilirea numelui actual s-au produs in secolul al V-lea i. Hr. Kung Fu-Tze (Confucius) a studiat Chou-I si a mai adaugat un nou comentariu filozofic, suprapunand ideile confucianismului peste principiile taoismului.
Pentru lectura cartii I-Ching exista doua metode principale, ambele bazate pe generarea aleatorie a unor selectii binare. Metoda traditionala este un proces complex, care presupune manipularea a cincizeci de paie uscate, iar modelul care rezulta de aici ilustreaza o anumita secventa de hexagrame.
Metoda mai simpla si mai frecvent folosita consta in aruncarea unor monede. Fata de deasupra a monedei (cea care se vede atunci cand aceasta cade) indica trasarea unei linii yin sau yang, care, la randul ei, constituie o anumita secventa de hexagrame.
Desi ambele sisteme genereaza controverse, deoarece duc la distributii foarte diferite pentru liniile yin si yang, ambele tehnici sunt apreciate si utilizate pe scara larga pentru divinatie si indrumare.
I-Ching a fost cunoscuta pentru prima data in Occident in anul 1882, cand James Legge a oferit cea dintai traducere a cartii in engleza. Dar Legge nu era de acord cu functia oraculara a cartii, si aceasta nu a starnit un interes deosebit pana cand nu a atras atentia cunoscutului psiholog Carl Gustav Jung.