Imagine: pixabay.com (Commons Creative – free)
Cercetătorii de la Universitatea din Țara Galilor de Sud au vrut să afle exact ce anume îi face pe clovni să fie uneori atât de înfricoșători. Vă e frică de clovni? Nu sunteţi singuri. Clovnofobia (sau frica de clovni) este un fenomen larg recunoscut. Studiile arată că această frică este prezentă atât în ​​rândul adulților, cât și în rândul copiilor din mai multe culturi diferite. Cu toate acestea, fenomenul nu este bine înțeles.
În timp ce numeroase explicații posibile ale fobiei au fost prezentate în literatura academică, niciun studiu nu a investigat în mod specific originile acesteia. Așa că o echipă de cercetători din Ţara Galilor şi-a propus să descopere motivele pentru care oamenii sunt speriați de clovni și să înțeleagă psihologia din spatele acestui lucru.
Pentru aceasta, echipa de cercetători a conceput un chestionar psihometric pentru a evalua prevalența și severitatea clovnofobiei. Chestionarul „Frica de clovni” a fost completat de un eșantion internațional de 987 de persoane, cu vârste cuprinse între 18 și 77 de ani.
Mai mult de jumătate dintre respondenți (53,5%) au spus că le era frică de clovni cel puțin într-o anumită măsură, iar 5% au precizat că le este „extrem de frică” de ei. Interesant este că acest procent care raportează o frică extremă de clovni este puțin mai mare decât cele raportate pentru multe alte fobii, cum ar fi frica de animale (3,8%), frica de sânge/injecție/răni (3,0%), frica de înălțimi (2,8%), frica de apă (2,3%), frica de spații închise (2,2%) și frica de zbor (1,3%).
S-a mai constatat că femeilor le este mai frică de clovni decât bărbaților. Motivul acestei diferențe nu este clar. De asemenea, s-a mai constatat că această clovnofobie scade odată cu vârsta, ceea ce se potrivește din nou cu cercetările altor fobii.
Originile acestei frici
Un alt chestionar a fost oferit celor 53,5% de respondenţi care au raportat cel puțin un anumit grad de teamă de clovni. Acest nou set de întrebări se referă la 8 explicații plauzibile pentru originile acestei frici, după cum urmează:
– Un sentiment ciudat sau neliniştitor din cauza machiajului clovnilor, care îi face să nu pară deloc umani.– Trăsăturile faciale exagerate ale clovnilor transmit un sentiment direct de amenințare.– Machiajul de clovn ascunde semnale emoționale și creează incertitudine.– Culoarea machiajului de clovn ne amintește de moarte, infecție sau răni de sânge.– Comportamentul imprevizibil al clovnilor creează incomfort.– Frica de clovni a fost învățată de la membrii familiei.– Reprezentări negative ale clovnilor în cultura populară.– O experiență înspăimântătoare cu un clovn.
În mod intrigant, ultima explicaţie (o experiență personală înfricoșătoare cu un clovn), a avut cel mai scăzut nivel, ceea ce înseamnă că doar experiența de viață nu este o explicație suficientă pentru frica oamenilor de clovni.
În schimb, portretele negative ale clovnilor în cultura populară au fost un factor mult mai puternic care contribuie la clovnofobie. Acest lucru este de înțeles, deoarece unii dintre cei mai proeminenți clovni din cărți și filme sunt proiectați să fie înfricoșători – cum ar fi Pennywise, clovnul înfiorător din romanul „It” din 1986 al lui Stephen King.
Dar, de fapt, cel mai puternic factor identificat au fost semnalele emoționale ascunse, sugerând că pentru mulți oameni, frica de clovni provine din faptul că nu le pot vedea expresiile faciale din cauza machiajului lor. Nu putem vedea fețele lor „adevărate” și, prin urmare, nu putem înțelege intenția lor emoțională. Nefiind capabil să detecteze ce gândește un clovn sau intenţia lor, ne determină pe unii dintre noi să ne supărăm/îngrijorăm atunci când suntem în preajma lor.
Această cercetare a oferit câteva noi perspective asupra motivului pentru care oamenii se tem de clovni, dar totuși rămân mai multe întrebări. De exemplu, dacă machiajul care maschează emoțiile provoacă frică, oamenii care au fețele pictate ca animalele creează și ei același tip de efect? Sau există ceva mai deosebit la clovni care provoacă această frică?
Sursa (traducerea şi adaptarea proprie): theconversation.com