Imagine: generata de Microsoft Designer
Radiestezia este posibila facultate a corpului uman de a percepe radiațiile electromagnetice neluminoase și neinfraroșii. Etimologia cuvântului provine din limba latină – „radios” = „radiații” și din limba greacă – „esthesia” = „sensibilitate”. Radiestezia pretinde că permite găsirea de surse de apă subterană, zăcăminte de metale, țiței, pietre prețioase, obiecte ascunse, precum și a anomaliilor biologice și/sau patogene ale scoarței terestre cu ajutorul unor instrumente de formă specială, de tip baghetă, fie din lemn (de alun la vechii fântânari), fie din metal (sârmă de cupru, oțel, argint). Persoana care practică radiestezia se numește operator radiestezist. Radiestezia este un fenomen prin care un sistem viu (vegetal, animal, uman etc.) recepționează prin intermediul pretinselor extrasensibilități ale sale un semnal inforenergetic.
Există vreo explicaţie pentru un asemenea fenomen? Acum circa 90 de ani, inginerul Louis Turenne spunea că omul e un „acumulator de magnetism”. El credea că acțiunea baghetei provine din bulbul rahidian și se transmite prin marele simpatic (sistem nervos format din ganglioni și din fibre nervoase care reglează, sub controlul scoarței cerebrale, funcțiile glandelor și ale organelor interne).
Inginerul francez formula următoarea teorie: „Omul, în mediul magnetic terestru în care evoluează, a fost creat ca un condensator de magnetism, mai ales în mușchii săi. Circuitul marelui simpatic repartizează în corpuri echilibrul magnetic al acestuia. Emisiile Thénard, reunite printr-o baghetă, produc în aceasta o descărcare de circuit oscilant alternativ într-un sens și în celălalt, circuitul închizându-se deja marele simpatic spre bulb”.