Într-o lucrare din secolul al XVIII-lea, intitulată pompos „An historical, physiological and theological treatise of spirits: apparitions, witchcrafts, and other magical practices. Containing an account of the genii (…) With a refutation of Dr. Bekker’s World bewitch’d; and other authors (…)”, pe scurt, „Un tratat istoric, fiziologic şi teologic al spiritelor”, autorul, John Beaumont, include în scrierea sa relatări făcute de mai mulţi martori convocaţi la Manningtree, în Essex, în 1645, ca să examineze şi să probeze afirmaţiile unei anumite Elizabeth Clarke, care pretindea că o vizitează des diavolii.
Martorii au jurat pe Biblie că o văzuseră jucându-se cu un drăcuşor alb în poală şi că după un sfert de oră apăruse alt diavol, foarte rotofei şi cu picioare scurte, alb, cu pete nisipii. Acela dispăruse şi se ivise altul, pe nume Vinegar Tom, sub formă de ogar cenuşiu, cu picioare lungi ca de cerb. Mai era acolo şi un diavol ca o pisică polară, dar cu un cap enorm.
Alteori văzuseră un drac alb, cu pete roşii sau opt diavoli, din care unul sub formă de dihor, altul de iepure şi un al treilea de broască neagră.
Într-o altă relatare, se vorbeşte despre doamna Wesley şi fiica ei, Emily, care au văzut o făptură „ca un bursuc” ţâşnind de sub pat şi dispărând. Robin, unul din servitori, a văzut o râşniţă măcinând cu furie. Robin i-a spus fiinţei invizibile „bătrânul Jeffries”, după numele unui domn decedat de curând, iar familia l-a numit „Jeffrey”.