Marea Alboran este cea mai vestică parte a Mării Mediterane. Ea este cuprinsă între Spania la nord, Algeria și Maroc la sud și strâmtoarea Gibraltar la vest. Marea își trage numele de la mica insulă Alboran, situată la mijlocul distanței dintre orașele Almeria și Melilla (enclave spaniole pe coasta marocană). Insula Alboran are o vegetaţie extrem de săracă, totul reducându-se la smochini, cimbru şi o varietate de cactus. Din 1880, singurii locuitori sunt paznicul farului, ajutorul lui şi familiile celor doi. Dimensiunile sale maxime sunt de 576 metri lungime şi 239 metri lăţime, cu o suprafaţă de 5 km2.
Apele insulei sunt cristaline, populate de peşte din belşug (dintre speciile caracteristice amintim toni, rechini), iar în adâncuri creşte o varietate de alge numită Laminaria. Este un loc foarte ‘frecventat de submarine, în ciuda curenţilor puternici.
Insula este culmea unui munte submarin stâncos, care se înalţă dintr-o câmpie abisală, care are mai mult de 2500 metri adâncime. Celebrul vas oceanografie Calypso al comandantului Cousteau a întreprins în 1962 o recunoaştere biologică a Mării Alboran. Ceea ce i-a impresionat cel mai mult pe scafandrii de pe Calypso a fost selva de Alboran, alcătuită din uriaşele laminarii care ajungeau să măsoare până la 9 metri. De fapt, botaniştii marini nu ştiau că există laminarii mai mari de 2 metri în Marea Mediterană.
Primul incident
La un moment dat, în apele Mării Alboran s-a observat un fenomen extraordinar, care a fost difuzat de toată presa spaniolă. Conform ziarului „El Faro de Ceuta”, numeroşi pasageri care au traversat strâmtoarea zona, la bordul vasului „Virgen de Africa”, au observat timp de câteva minute ceva ciudat şi luminos care ieşea din mare, ridicându-se la mică înălţime şi apoi căzând brusc.
Conform relatării ziarului, care îşi intitulează articolul „Farfurii amfibii zburătoare în Strâmtoarea Gibraltar?”, acest incident s-a produs la lăsarea serii, când ultimele raze de soare luminau munţii Sierra Bullones. A ieşit din mare ca o făclie intensă de lumină, de formă rotundă, s-a ridicat la oarecare înălţime, după care a căzut la loc în apă. Treptat, lumina fluorescentă a urcat spre cer, unde a rămas timp de vreo zece secunde, pentru a cădea apoi în mare, dispărând în final în zbor razant după figura mitologică a „femeii moarte”.
Al doilea incident
Relativ aproape de locul unde a avut loc acest fapt insolit, un scafandru a văzut pe fundul mării un obiect cilindric misterios, cu aspect metalic, căruia nu i s-a găsit o explicaţie satisfăcătoare până în prezent.
Pe 27 iulie 1970, în jurul orei 13, un tânăr scafandru de 24 ani practica pescuit subacvatic în zona Mării Alboran. Se afla la o adâncime de 8-10 metri şi se găsea la vreo 60-70 metri de plajă. Scafandrul a observat la un moment dat în apă un obiect metalic ciudat. Obiectul aflat între doi pinteni, la vreo 9 metri unul de celălalt, stătea pe fundul mării, tasând nisipul, cam cu o palmă. Era un obiect cilindric, cu o extremitate uşor conică, de vreo 7 m lăţime şi un diametru vreo 3 metri.
Acest obiect avea o suprafaţă metalică lustruită, de o culoare asemănătoare oţelului inoxidabil. Nu avea nici un fel de pete şi nu părea să se afle de mult timp sub apă. Nu prezenta nici depozite calcaroase şi nici nu era oxidat. Scufundătorul a ajuns la concluzia că se afla acolo de nici o săptămână, pentru că era perfect curat, fără incrustaţii.
Scafandrul a putut constata că respectivul obiect nu era magnetic, pentru că nu s-a produs nici un efect când a apropiat cuţitul de el. Cu acest cuţit a încercat să zgârie suprafaţa obiectului, dar nu a reuşit.
Obiectul era foarte greu de mutat din loc. Pe de altă parte înclinaţia marină este minimă, practic nulă în acel loc, ceea ce indică imposibilitatea obiectului de a se târî de unul singur.
A doua zi de dimineaţă, pe la orele 3, martorul era cu o prietenă nemţoaică de 20 de ani (care era în vacanţă cu cortul şi vizita Spania împreună cu altă fată), într-o barcă de lemn, când, la un moment dat, fata i-a spus că ieşise ceva din apă. Până când a întors capul, băiatul nu a văzut nimic (vreo lumină ceva), deşi direcţia semnalată (200-300 metri depărtare) corespundea cu zona unde găsise ciudatul obiect cilindric cu o zi înainte.
Pe la 9 dimineaţa în aceeaşi zi (luni), scafandrul în cauză s-a scufundat din nou, curios să vadă obiectul. Şi mare i-a fost surpriza să constate că nu mai era acolo. Martorul care făcea scufundări de ani de zile în aceste locuri cunoaştea zona perfect, pentru că venea aici vara cu familia. Ca să fie absolut convins, a cercetat toţi pintenii de stâncă, fară niciun rezultat pozitiv, oprindu-se în căutările lui vreo oră, în perimetrul explorat anterior. Abia atunci a asociat dispariţia cilindrului cu ceea ce observase prietena sa. înainte. A căutat de mai multe ori în acelaşi loc, fără să găsească vreo urmă din respectivul obiect…