Imagine: generata de Microsoft Designer
În cartea „Astronomia străbunilor – Arheoastronomie și etnoastronomie pe teritoriul României”, apărută în 2019, cercetătoarea Aurora Pețan, în secțiunea „Cunoștințe de astronomie la daci – câteva considerații despre Sarmizegetusa” spune următoarele:
* Aceste construcții nu au fost amplasate și orientate la întâmplare, ci în relație cu anumite puncte astronomice. Pentru 6 din cele 7 temple au fost identificate astfel de orientări ce nu par să fi fost întâmplătoare (templul circular mare și cele 6 temple rectangulare). Foarte probabil, și un alt templu circular (mic) a avut elemente raportate la puncte cerești, însă monumentul s-a conservat prost și structura sa interioară nu a putut fi reconstituită. Discului de piatră au fost atribuite funcționalități legate de calcule astronomice, iar existența unor calendare solare sau lunare a fost întrevăzută în structura celor două temple circulare.
* Primele cercetări de arheoastronomie la Sarmizegetusa Regia, cu o bază științifică, i se datorează directorului Observatorului Astronomic al Universității din Cluj-Napoca, astronomului Gheorghe Chiș, care în perioada 1979-1980 a făcut determinări solstițiale și echinocțiale în raport cu amplasarea construcțiilor din zona sacră. Printre rezultatele sale cele mai importante se numără determinarea orientării axei mari a templului mare circular pe direcția răsăritului Soarelui la solstițiul de iarnă și orientarea nord-sud a „săgeții” discului de andezit, împreună cu prelungirea reprezentată de blocurile din interiorul templului de andezit din apropiere.
* Cercetătorul sibian Florin Stănescu pune în legătură unele dintre temple cu momentul de răsărit al stelelor Sirius (constelația Câinele Mare), Capella (constelația Vizitiul) și Deneb (constelația Lebăda).
* Cea mai importantă și complexă construcție dezvelită până acum în arealul locuit de daci este templul mare circular de la Sarmizegetusa Regia. Încăperea interioară avea forma unei potcoave cu deschiderea spre sud-est și avea două praguri aliniate cu două dintre pragurile încăperii exterioare. Acoperișul era din șindrilă și avea formă conică. Intrarea în templu se afla pe latura estică. Clădirea era mărginită de două cercuri concentrice, lipite între ele, alcătuite din piese de andezit, al căror rol încă nu este lămurit. Diametrul său exterior era de 29,40 metri.
În momentul solstițiului de iarnă, se făceau în templul de la Sarmisegetuza ritualuri care aveau drept scop observarea orizontului, iar vederea era către Retezat, deasupra căreia Soarele asfințea exact în acel loc doar în ziua solstițiului de iarnă. Cine i-a învățat pe geto-daci toate astea? Şi de ce ei ţineau sub observaţie stelele Sirius, Deneb şi Capella? Există mai multe legende că pe una din planetele de pe Sirius ar exista o civilizaţie extraterestră avansată (nu degeaba vechii egipteni o adorau).