Extratereștrii trăiesc printre noi? Este o întrebare dificilă. Începând cu anii 1950, au existat multe povești despre extratereștri și întâlniri cu OZN-uri, dar cercetătorii au tendinţa de a nu le crede. În acest articol, însă, vom vorbi despre povestea lui Albert Coe care a apărut la sfârșitul anilor 1960, deşi „întâlnirea de gradul III” datează de la începutul anilor 1920. La vârsta de 17 ani, Coe pretindea că a avut o întâlnire ciudată cu un străin care mai târziu s-ar fi dovedit a fi un vizitator de pe o altă planetă.
Cazul său a fost menționat și de renumitul cercetător OZN Timothy Goode în cartea sa din 1998 „Alien Base – Evidence for Extraterrestrial Colonization of the Earth”. În iunie 1920, Albert Coe se afla în vacanță cu familia sa și a plecat într-o excursie pentru a explora munții de-a lungul malurilor râului Mattawa din Ontario. După ce a explorat râul, urma să-și întâlnească familia pentru o plimbare cu canoea. În timp ce se afla singur pe malul râului, a auzit o voce care striga după ajutor. S-a uitat în jur, dar nu a văzut pe nimeni. Coe a mers câțiva metri în direcția vocii. El a descoperit curând o crăpătură de 1,5 metri lăţime, care trecea în diagonală peste râu. Când s-a apropiat, a găsit o persoană străină, cu părul blond, care se afla blocată în crăpătura îngustă, care avea sub 1 metru adâncime. Străinul era grav rănit, având un singur braț liber.
Coe nu l-a putut ridica doar cu mâinile lui. Așa că a decis să-și folosească frânghiile și alte echipamente pentru a-l ridica pe străin. După un efort susţinut, l-a eliberat cu bine pe străin și l-a ridicat în siguranță din capcana îngustă. Piciorul străinului era zdrobit și acesta nu mai putea merge. Străinul l-a întrebat pe Coe dacă are apă; acesta a scos apa râului cu pălăria, iar străinul a băut-o. În plus, i-a bandajat rănile străinului cu batista lui.
În timp ce Albert Coe îl ajuta pe blond, el a observat ceva neobișnuit la el. În cartea sa „The Shocking Truth” (1969), Coe a precizat că „purta un straniu halat strâns, de tip pulover, gri argintiu. Era ca o piele la atingere, fără centură sau elemente de fixare vizibile, dar exista un mic panou de bord chiar sub piept”. Coe a devenit curios și l-a întrebat politicos pe străin cine este și ce caută acolo. Bărbatul i-a răspuns că a venit acolo să pescuiască cu ajutorul unui avion care se afla în apropiere. Coe a văzut undița și alte lucruri care au confirmat povestea bărbatului. În timp ce vorbeau, străinul a început din nou să meargă. I-a mulțumit lui Coe pentru ajutor și s-a îndreptat spre avionul său.
Coe a insistat să meargă cu el până în avion, dar străinul a găsit acest lucru puțin incomod și a refuzat oferta. Cu toate acestea, străinul și-a dat seama curând că nu va putea merge fără ajutorul lui Coe. Aşa că Albert l-a ajutat să ajungă în avion, dar străinul i-a cerut să promită faptul că nu va spune nimănui despre întâlnirea lor și despre ce va vedea în viitor. Coe a fost de acord, iar străinul i-a arătat avionul său, spunându-i că acesta fusese construit de tatăl său. Dar, de fapt, „avionul” era „un disc rotund argintiu, de aproximativ 6 metri diametru, care stătea pe trei picioare sub forma unui trepied, neavând elice, motor, aripi sau fuselaj.
Nava ciudată nu avea ferestre, ceea ce l-a determinat pe Coe să se întrebe cum poate cineva să vadă în exterior. Străinul i-a spus că nava se afla într-o fază experimentală și foarte secretă, permiţându-i-se să o folosească din când în când.
Partea inferioară a aparatului, care nu se afla la mai mult de 1 metru de sol, era împărțită în trei compartimente, care se deschideau când se apăsa un buton care elibera o scară scurtă. Albert Coe l-a ajutat pe străin să urce scara. Străinul i-a mulțumit încă o dată lui Coe pentru ajutor și i-a promis că îl va întâlni pe viitor. I s-a mai spus să se îndepărteze de navă în timpul ascensiunii, ceea ce a făcut. El a descris: „La început a scos un suierat scăzut, a luat viteză, transformându-se într-un zgomot ascuțit. În acest moment, am experimentat o senzație de pulsație care a fost mai mult simțită decât auzită. Părea că mă strângea”. După ce s-a ridicat la câțiva metri deasupra solului, nava ciudată s-a oprit cu un ușor tremur, şi apoi s-a ridicat extrem de rapid, dispărând.
Dar asta nu e tot… Șase luni mai târziu, Albert l-a întâlnit din nou pe bărbatul misterios. El a primit o notă în care era anunţat că trebuia să se întâlnească cu un anume Xretsim, la hotelul McAlpine din Ottawa. Albert se întreba dacă acesta era bărbatul pe care îl întâlnise pe malul râului în urmă cu jumătate de an. Şi, într-adevăr, el era. În timp ce își strângeau mâna, Coe a simțit o senzație ciudată emanând din micul dispozitiv pe care îl purta străinul.
În timpul celei de-a doua întâlniri, Albert a aflat că numele bărbatului era Zret. Avea multe întrebări pe care voia să le pună, dar Zret a promis că îi va spune totul la următoarea întâlnire. Cu toate acestea, i-a spus lui Coe că nu îl va vedea timp de câteva luni. În anul următor (1921), cei doi s-au întâlnit în luna mai și acest lucru a continuat în următoarele decenii. În cele din urmă, Zret i-a spus lui Albert Coe totul despre el.
Zret aparținea unui mic grup de ființe extraterestre care zburau pentru a observa realizările științifice ale oamenilor. Această misiune specială a început în 1904, când o sută de extratereştri ca el s-au infiltrat în fiecare țară importantă de pe planetă – sub forma unor grupuri mici de tehnicieni – pentru a observa și a evalua fiecare pas al progresului uman. După standardul de timp al Pământului, acei extratereştri sunt cu 300 – 400 de ani mai avansaţi decât oamenii.
În timpul întâlnirilor ulterioare, Albert Coe a aflat în detaliu despre civilizația lui Zret. I s-a spus că ei veneau de pe o planetă numită „Mink”, care se învârte în jurul Tau Ceti, o stea aflată la o distanță de 12 ani-lumină faţă de noi. Planeta lor a încetat să mai susțină viața acum aproximativ 14.000 de ani, așa că au început să exploreze alte planete locuibile și, din fericire, le-au găsit în sistemul nostru solar. I s-a povestit că, în timpul vizitelor lor de acum peste 10.000 de ani, ei i-au întâlnit pe Cro-Magnoni (cei mai vechi oameni). De asemenea, au stabilit baze pe Venus și Marte.
Civilizaţia lui Zret şi-a evacuat planeta cu 62 de nave de transport uriașe care puteau transporta mii de fiinţe extraterestre către noua lor casă. Călătoria a fost una dezastruoasă, deoarece au pierdut mai multe nave, pierind mii de extratereştri, iar supraviețuitorii au ajuns pe Marte. Au petrecut mii de ani pe Marte și au reușit să supraviețuiască în condițiile dure ale „planetei roșii”. Pe măsură ce au progresat, au trimis două nave în căutarea unui teren mai bun, una pentru a studia atmosfera lui Venus și cealaltă pentru a aduce pe Pământ cei mai mulți extratereştri. Potrivit lui Coe, pe Pământ toți oamenii străvechi aveau păr negru și ochi întunecați. Mutația a avut loc atunci când extratereştrii au început să se încrucișeze cu ei, apărând oameni (hibrizi) cu ochi albaștri sau verzi și ten diferit.
Lui Albert i s-a spus că încă mai există o bază extraterestră pe Venus și că încă se efectuează în mod regulat experimente pe Marte datorită atmosferei rarefiate, ceea ce îl face a fi un laborator ideal. Până la sfârșitul anilor 1950, Coe nu a spus niciun cuvânt despre întâlnirea sa cu Zret. În cele din urmă, i-a spus soției sale despre asta, dar ea nu a crezut la început.
Este imposibil de demonstrat dacă poveștile lui Coe sunt adevărate, dar trebuie remarcat faptul că el nu a avut niciun câştig material din publicitatea la aceste evenimente. Tot ce a făcut a fost să scrie o carte despre experiențele sale. Povestea lui este încă cea mai interesantă și cea mai cunoscută printre cercetătorii OZN.