Unii din sateliţii planetei-gigant Neptun se află în „limita Roche”. Limita Roche este distanța teoretică sub care un satelit ar începe să se disloce sub acțiunea forțelor mareice cauzate de corpul ceresc în jurul căruia orbitează, aceste forțe depășind coeziunea internă a satelitului. Își trage numele de la cel al astronomului și matematicianului francez Édouard Roche care a teoretizat-o primul.
În interiorul limitei Roche a unui corp ceresc, primul corp care orbitează se va dezintegra și va forma inele în jurul celui de-al doilea corp. În afara limitei Roche, materialul rămas din corpul ceresc se va combina pentru a forma o masă mare.
Este ciudat că patru dintre sateliţii lui Neptun orbitează în limita Roche a lui Neptun. Atracția gravitațională a lui Neptun este atât de puternică încât niciun material nu s-ar fi putut aduna în obiecte atât de mari, în acest caz sateliţi. Aceasta înseamnă că sateliţii trebuie să fi fost capturati sau târâţi în limita Roche de forțele mareelor de pe suprafața planetei.
Cea mai mare lună a lui Neptun (Triton) este îndreptată înapoi și înclinată, sugerând că satelitul este de fapt un corp de gheață capturat din Centura Kuiper, similar cu Pluto și cu cea mai mare lună a sa, Charon. Centura Kuiper se află în sistemul solar, dar dincolo de toate planetele. Se extinde de la orbita lui Neptun (30 UA) la 50 UA faţă de Soare. Este asemănătoare centurii de asteroizi, însă, în loc să fie formată în principal din rocă și metal, Centura Kuiper este compusă în principal din substanțe volatile înghețate, cum ar fi amoniacul, metanul și apa.
Într-un articol publicat în numărul din 22 mai 2005 în revista „New Scientist”, se explică cum Neptun ar fi capturat Triton de pe o planetă cu masa de două ori a Pământului, la începutul istoriei sistemului solar, când s-a ciocnit cu acea planetă. În 2005, unii astronomi au propus că Uranus și Neptun s-au format mult mai aproape de Soare înainte de a migra spre exterior și de a schimba locurile în acest proces. Triton, care este mai mare decât Pluto, se deplasează prin orbita sa în direcția opusă față de Neptun, sugerând că satelitul nu s-a format cu Neptun, ci a fost capturat mai târziu de acesta. Acest lucru ar explica excesul de căldură al planetei Neptun și orbita înclinată ciudată a lui Triton.