Cartea „Oera Linda” este un manuscris scris într-o formă de frizonă veche (o limbă vorbită între secolele VIII şi XVI) şi care prezintă teme istorice, mitologice și religioase ale antichității îndepărtate, din anul 2194 î.Hr. până în 803 d.Hr. Mulţi cercetători cred că acest document este un un fals.
Cartea a ieșit la lumină în 1867, când Cornelis Over de Linden a predat manuscrisul, pe care el pretindea că l-a moștenit de la bunicul său, fiind trimis lui Eelco Verwijs (bibliotecarul provincial al Frisiei), pentru traducere și publicare. Verwijs a respins manuscrisul, dar în 1872 Jan Gerhardus Ottema, un membru proeminent al Societății Frisiane pentru Istorie și Cultură, a publicat o traducere în limba olandeză. Cartea a fost tradusă ulterior în limba engleză de William Sandbach, în 1876, și a fost publicată de Trubner & Co. din Londra.
După ce marea majoritate a specialiştilor considerau la sfârşitul anilor 1870 că această carte este un mare „fake”, o controversă publică a fost reînviată în contextul ocultismului nazist din anii 1930, iar cartea este încă ocazional adusă în discuție în cadrul literaturii despre Atlantida. Autorul manuscrisului nu este cunoscut cu certitudine, prin urmare nu se știe dacă intenția a fost de a produce o păcăleală, o parodie sau pur și simplu un exercițiu de fantezie poetică.
Tot ce aţi putut citi până acum este opinia Wikipedia despre „Oera Linda”; dar, Wikipedia este o enciclopedie care a devenit una partizană, aşa că trebuie luate cu circumspecţie spusele sale. Revenind la „Oera Linda”, conform acesteia putem afla următoarele lucruri:
* Civilizația din Europa a fost distrusă în anul 2193 î.Hr. de un dezastru natural masiv. Cartea mentioneaza cutremure, activitate vulcanică, incendii, tsunami etc. care au durat 3 ani. Arheologii și istoricii sunt de acord că Vechiul Regat din Egipt a luat sfârșit în jurul anului 2200 î.Hr.; civilizația Harrapan (Valea Indusului) a luat sfârșit şi ea în jurul anului 2200 î.Hr.; cultura Hongsan din China s-a terminat şi ea în aproximativ anul 2200 î.Hr. Profesorul Harvey Weiss a declarat că Imperiul Akkadian din Siria a fost distrus în 2193 î.Hr. În plus, ultimii mamuți de pe insula Wrangle din Arctica au dispărut în același timp. De fapt, datarea cu carbon pe unul dintre mamuți a indicat că animalul a murit în jurul anului 2192 î.Hr. Aşadar, dacă cartea „Oera Linda” e doar o farsă, cum de a anticipat lucruri ştiinţifice stabilite ulterior anului 1867, când a apărut cartea?
* În manuscris se spune că înainte de dezastrul natural masiv, „Soarele a răsărit mai sus”. Acest lucru ar indica faptul că era mai aproape de Ecuator. „Cartea lui Enoh” (străbunicul lui Noe) spunea la un moment dat că „stâlpul pământului s-a zguduit de la temelie” și că „pământul a fost zguduit violent și a devenit înclinat”. Diverși scribi antici au descris efectele inconfundabile ale unui impact cosmic. Oameni de știință foarte proeminenți, cum ar fi Dr. Dallas Abbott și colab., au găsit dovezi în acest sens în 2005. Deci, cum se face că această „carte falsă” a descris lucruri verificabile ştiinţific mai târziu?
* Profesorul Timo Niroma, pe site-ul său „The Third Millennium î.Hr. (3100-2100 î.Hr.)” afirma: „În perioada anilor 2200-2100 î.Hr., salinitatea solului a crescut considerabil, posibil din cauza inundațiilor maritime”. El mai afirmă: „Mesopotamia și alte locuri menționate mai sus nu au fost singurele victime ale evenimentului din 2200 î.Hr. La fel, în China cultura Hongsan a căzut şi ea în același timp. Acest lucru este un indiciu al caracterului puternic al evenimentului și ne încurajează să îl considerăm global”.
* Cartea spune povestea unui „rege al mării”, cu numele de Minnos, care s-a stabilit pe Creta în jurul anului 1630 î.Hr. În secolul al XIX-lea, nimeni nu știa că a existat vreodată o civilizație minoică. Lucrările arheologice din secolul al XX-lea confirmă tot ceea ce a afirmat „Oera Linda” cu privire la perioada minoică mijlocie, chiar și anul (circa 1600 î.Hr.). Această dată a fost stabilită abia în a doua jumătate a secolului al XX-lea.
* „Oera Linda” menționează distrugerea Troiei în anul 1188 î.Hr. Abia la începutul secolului al XXI-lea, arheologii au ajuns la concluzia că Troia elenă a fost distrusă în jurul anului 1180 î.Hr. În secolul al XIX-lea, Troia era încă privită ca un mit.