Eileen Garrett a fost unul dintre cele mai respectate medii din secolul al XX-lea, cu calitati paranormale remarcabile. Intr-o sedinta i-a uimit pe toti cei de fata – si a tinut pagina intai a ziarelor – prin observatiile ei tulburator de exacte. Eileen Garrett este renumita, de asemenea, pentru sprijinul pe care l-a acordat comunitatii stiintifice in cercetarea si explicarea puterilor paranormale.
De mica, ea vedea aura umana
S-a nascut in 1893 la Beauparc, in comitatul Meath din Irlanda si a avut parte de o copilarie agitata, adesea tocmai din cauza calitatilor ei paranormale. La putin timp dupa nasterea fetitei, parintii ei s-au sinucis, iar copila a fost adoptata si crescuta de matusa si de unchiul ei. Harul ei special s-a facut remarcat de la o varsta frageda. Nu numai ca vedea inca din copilarie aura de lumina si de energie din jurul fiintelor vii, dar avea si o multime de tovarasi de joaca imaginari, care i se aratau sub o infatisare fizica concreta.
Eillen a prezis moartea matusii sale
Se pare ca in aceasta perioada Eileen avea viziuni inspirate de morti. Ulterior, a descris prima imprejurare de acest fel, cand a observat ca una dintre matusile ei, care locuia destul de departe, mergea pe cararea spre casa ei cu un copil mic in brate. Matusa i-a spus ca trebuie sa plece si sa ia sugarul cu ea. In ziua urmatoare s-a descoperit ca matusa murise la nastere impreuna cu copilul.
Aceste comunicari cu mortii au devenit tot mai frecvente in viata lui Eileen Garrett. Inca din copilarie a facut tuberculoza, boala care avea s-o afecteze in repetate randuri pe tot parcursul vietii si, din acest motiv, la varsta de 15 ani s-a mutat in Anglia, unde clima era mai blanda. Putin mai tarziu, s-a casatorit cu primul ei sot, Clive, si a avut cu el patru copii. Cei trei fii ai ei au murit la o varsta frageda de meningita. Fiica a supravietuit, dar casatoria ei s-a incheiat prin divort.

Eillen a prezis si moartea sotului ei
In timpul Primului Razboi Mondial, Eileen Garrett a cunoscut un tanar ofiter pe vremea cand lucra la un spital militar si s-a recasatorit. Curand dupa aceea, sotul ei a plecat sa lupte pe front, iar Eileen a avut o viziune inspirata de el. Doua zile mai tarziu, a fost informata ca acesta fusese ucis in lupta la Ypres. In mod straniu, pana in acest moment, Eileen nu si-a studiat niciodata indeaproape calitatile paranormale. Dar o alta perioada in care a avut probleme de sanatate i-a oferit ragazul sa se gandeasca la calitatile ei neobisnuite, astfel ca a inceput sa participe la sedinte de spiritism, bazate pe ciocanitul in masa.
In transa, in contact cu mortii
Ulterior, si-a amintit ca la una dintre aceste sedinte a cuprins-o o stare de toropeala si a adormit brusc. Cand s-a trezit, a constatat ca intrase, de fapt, in transa si in timpul acestei stari fusese folosita de cei morti ca intermediar in comunicarea cu oamenii din camera. Putin mai tarziu, a stabilit primul contact cu spiritul lui Uvali, un soldat arab din secolul al XIV-lea, care a reprezentat prima ei comunicare cu lumea spiritelor in cadrul sedintelor de spiritism.
Eileen a aflat in transa cauza reala a unui accident aviatic
Dupa un timp, reputatia crescanda a lui Eileen ca mediu a trezit interesul unui foarte cunoscut cercetator al fenomenelor paranormale, Harry Price. In octombrie 1930, Price a aranjat ca Eileen Garrett sa fie prezentata la o sedinta speciala de la Laboratorul National de Cercetari Psihice. Oamenii sperau ca va reusi sa stabileasca un contact cu vestitul scriitor Sir Arhtur Conan Doyle, care murise recent. Pregatind sedinta, Price a avut grija ca si secretarul lui si un ziarist, Ian D. Coster, sa fie prezenti pentru a putea confirma constatarile.
Cu atat mai mare a fost dezamagirea tuturor cand Eileen Garrett nu a reusit sa intre in contact cu Conan Doyle, care fusese el insusi spiritist. Dar dezamagirea a cedat curand locul uimirii, cand Eileen a invocat spiritul locotenentului H. Carmichael Irwin. Cei prezenti la sedinta au inteles curand ca acest barbat fusese ofiter pe cea mai mare nava aeriana britanica, R101, care se prabusise doua zile mai devreme in Franta, provocand moartea a 48 din cei 54 de pasageri ai sai.
Ulterior, relatarile referitoare la aceasta sedinta au trezit atentia unui domn Charlton, care fusese implicat in constructia aeronavei. Intrigat de cele citite, a rugat sa i se prezinte consemnarile de la sedinta. Si acestea l-au umplut de uimire, cand a constatat ca, in stare de transa, Eileen furnizase peste patruzeci de informatii confidentiale cu detalii foarte tehnice. Ar fi fost imposibil, spunea el, ca Eileen Garrett sa fi avut asemenea cunostinte in acest domeniu.
Profund impresionat de aceasta descoperire, Charlton i-a anuntat pe superiorii sai de la Ministerul Aviatiei Civile, dupa care s-a decis sa se tina inca o sedinta cu Eileen Garrett. De asta data, a fost de fata si maiorul Villiers de la Minister si s-au pus intrebari foarte specifice, pentru ca Eileen Garrett sa incerce sa obtina mai multe informatii despre accidentul aviatic. Eileen a transmis raspunsuri detaliate la aceste intrebari si a stabilit cauza exacta a dezastrului, precizand chiar barna care se rupsese.
Tribunalul special de ancheta a examinat toate dovezile furnizate de Eileen in timpul sedintei si a tras concluzia ca sunt corecte. Expertii au declarat ca nu ar fi fost posibil ca femeia sa detina informatii atat de exacte despre accident si ca singura explicatie era ca intr-adevar comunicase cu lumea spiritelor. Intregul incident a fost considerat o dovada a existentei acestor puteri extraordinare. Cu acest prilej, comunitatea spiritistilor care erau adesea denigrati si nicidecum sprijiniti de societate s-a simtit razbunata.
Eileen Garrett se deosebea de alte medii prin faptul ca la sedintele ei nu adopta o atitudine teatrala. De exemplu, in loc sa foloseasca masa si materializarea, ea oferea numai posibilitatea de a se vorbi cu cei raposati. Poate ca tocmai simplitatea abordarii ei a facut ca societatea sa sprijine in loc sa condamne activitatile ei; chiar si multi oameni de stiinta si-au pus in joc reputatia pentru a o sustine.
Ca urmare a recunoasterii pe scara larga a calitatilor ei, in 1922 – 1923, Eileen Garrett a fost de acord sa participe la un experiment psihanalitic de amploare la Centrul de psihiatrie al Universitatii John Hopkins din SUA. Facand acest lucru, a dat dovada de o atitudine deschisa fata de nevoia omeneasca de a intelege si de a explica modul in care functioneaza paranormalul pe care il intruchipa ea si a manifestat o mare dorinta de a-si intelege propriile capacitati.
A citit foarte mult, a infiintat in 1951 Fundatia de Parapsihologie si a scris articole in mai multe publicatii, inclusiv in International Journal of Parapsychology din 1959. Eileen Garrett a murit in 1970, fiind foarte respectata nu numai pentru harul ei de mediu, ci si pentru calitatile personale. Daca ar mai trai si astazi, ar fi fara indoiala uimita in continuare ca si restul lumii de natura puterilor ei paranormale care, in pofida unor cercetari asidue, raman de domeniul inexplicabilului.