Cele mai mari șopârle terestre care trăiesc în zilele noas­tre sunt varanii, care ajung uneori la lungimea de 4,2 metri. Ei stârnesc destulă teamă pentru că obișnuiesc să atace animalele mari (cai, cămile, măgari) care îi deranjează, sărind și înfigându-și adânc dinții în burta lor.
Pe Insula Komodo (insulă de 390 kmp, ce se găseşte în Indonezia) se găsesc varani giganţi, care doboară vitele, sfâșiindu-le în bucăți, sau ei înghit prăzile mai mici întregi, datorită maxilarelor dilatabile ca ale șarpelui. Aceste reptile carnivore (consti­tuind cea mai puternică, dar și cea mai puțin răspândită dintre cele 45 de specii și subspecii de varani care trăiesc in Asia de Sud, Africa, Australia și Oceania) au fost des­coperite de europeni abia în 1912, când un aviator a ate­rizat forțat în Komodo.
În­torcându-se la Jakarta, aviatorul a relatat ziariștilor despre „dragonii” uriași care trăiesc pe insulă, vânând cerbi, porci, ca­pre sau atacând uneori și oameni. Localnicii îi denumeau pe acești monștri „biavak”, ceea ce s-ar tra­duce prin „crocodil de uscat”. Desigur, niciun zoolog nu a dat crezare aviatorului olandez, părerea generală fiind că acesta încerca să-și facă reclamă pentru a strânge fondu­rile necesare cumpărării unui alt avion.
La scurt timp după aceea însă, P.Uwens, directorul Grădinii Botanice din orașul Bogor (Jawa), a auzit că pe Insula Komodo trăiesc într-adevăr „crocodili” care nu intră în apă, ci vânează numai în savană. Faptul fiind în totală contradicție cu obiceiurile crocodililor, ce nu atacă decât rareori pe uscat, Uweps l-a rugat pe prietenul său, Van Stein, rezidentul Insulei Flores (cea mai apropiată de Ko­modo), să verifice adevărul legendei. Deplasându-se pe Insula Komodo într-o misiune oficială, Van Stein a adunat numeroase informații despre aceste animale, cărora li se atribuiau lungimi de 7-8 metri, invulnerabilitate la gloan­țele armelor de foc şi forța de a rupe spatele unui om cu loviturile cozii.
Deși neîncrezător, Van Stein a acceptat totuși să cumpere o piele de „crocodil de uscat” lungă de 2 metri, pe care a trimis-o lui Uwens, în Java. Acesta a orga­nizat imediat o expediție în Komodo și, după câteva luni de eforturi supraomenești, a reușit să captureze patru șopârle, dintre care cea mai mare măsura 3 metri lungime. Uwens și-a dat seama că avea în față o specie de varani și nu de crocodili; el a confirmat, de asemenea, și adevărul unei părți a legendei „crocodililor blindați”.
Odată cu înaintarea în vârstă, solzii cenușii-negricioși de spinarea și capul varanilor se întăresc datorită unui proceg de osificare a pielii și pot face să ricoșeze gloanțele de plumb ce nu lovesc animalul perpendicular. Atât Uwens, cât și celebrul vânător, îmblânzitor și dresor Otto Sailer-Jackson (care a vânat varani dintr-o specie mai mică) au con­firmat extraordinara forță a acestor reptile.
În cursul unei vânători, Sailer-Jackson a încercat să-l ajute pe unul dintre oamenii săi, care prinsese în laț un varan de 1,80 metri lun­gime. „Am făcut atunci prostia de neiertat să mă apropii de animal pe la spate; bineînțeles, el a tras concluzia că-i sunt dușman și trebuie să scape de mine. Mi-a tras deci o lovitură de coadă în ceafă cu atâta putere, încât casca tro­picală mi-a căzut pe nas, mi-am pierdut văzul și auzul și am căzut în genunchi amețit (…) Varanul se zbătea cu pu­tere și doar cu mare greutate au izbutit să-l imobilizeze șase oameni voinici (…), iar mie mi-a vâjâit capul trei zile după formidabila lovitură pe care o primisem”.
Varanul de Komodo are ghearele lungi și as­cuțite. folosindu-le pentru a săpa gropile unde doarme noaptea sau ajutându-se de ele când își sfâșie prăzile mari. Ochii lui, cafenii, întotdeauna larg deschiși, sunt neobișnuiți pentru o reptilă; are văzul și auzul foarte dezvoltate și se mișcă extraordinar de iute pentru dimensiunile sale. Coada, turtită lateral și foarte lungă, are mușchii atât de puternici, încât poate frânge dintr-o singură lovitură coloana verte­brală a unui om sau grumazul unui cerb. Apare cu atât mai curios faptul că zoologii refuzau să admită capacitatea varanului gigant de a ataca animale mari pe motiv că el își înghite prada întreagă și, oricât și-ar lărgi botul sau gâtlejul, nu poate cuprinde animale mai înalte decât cerbii tineri.