Imagine: pixabay.com (Commons Creative – free)
Ipoteza reîncarnării sufletelor trebuie să fie luată în considerare cu calm şi cu seninătate. Lumea întreagă vorbeşte despre ea, doar Occidentul continuă să o ignore. De fapt, europenii au început să „redescopere” acest adevăr fundamental abia în ultimele trei secole, sub influenţa dovezilor care se înmulţeau tot mai mult, acestea fiind obţinute în special în cadrul experienţelor spiritiste efectuate sub controlul unor oameni de ştiinţă ai vremii. Totuşi, în Asia se vorbeşte de reîncare de milenii întregi.
Din cadrul cărţilor care au fost editate în domeniul reîncarnării, amintim de cel al colonelului Albert de Rochas – „Les Vies Successives” („Vieţile succesive”). Aici sunt efectuate cercetări asupra 19 subiecţi de vârste diferite, utilizându-se metoda transei hipnotice, subiecţii fiind întrebaţi, în maniera regresiei temporale, asupra activităţilor din anii anteriori şi apoi din vieţile anterioare.
Iată cazul Iosefinei, o tânără de 18 ani: „Iosefina traversează foarte uşor perioada gestaţiei şi se regăseşte apoi ca fiind încarnată într-un bărbat, a cărui viaţă ne-a descris-o în sens invers”.
Un caz semnificativ este cel al lui Dolon Champs. La vârsta de 3 ani, fetiţa a început să spună: „Eu nu sunt fată, căci înainte am fost băiat!” Punându-i-se diferite întrebări, micuţa dădea răspunsuri foarte detaliate privind o anumită casă situată la 100 de kilometri de locul în care trăia acum cu părinţii ei. Şi mai mult, ea specifica şi faptul că băiatul care a existat anterior ar fi murit de o boală la cap. Intrigaţi de amănuntele date de fetiţă, părinţii au trecut la verificarea spuselor ei; spre stupefacţia tuturor, numeroasele detalii care le dăduse cu privire la băiatul ce fusese ea anterior, precum şi descrierea casei, a mobilierului, aspectul părinţilor de acolo, au corespuns în modul cel mai exact cu realitatea…
În cartea sa „Reîncarnarea – 20 de cazuri care o susţin”, cunoscutul parapsiholog american, profesorul Ian Stevenson, a reunit o serie de consemnări deosebite, pe care le-a anchetat în ţări din diferite continente.
Iată un caz brazilian. În urma refuzului tatălui ei (un bogat fermier din statul brazilian Rio Grande de Sul) de a-i accepta căsătoria cu tânărul pe care îl iubea, fiica acestuia, Maria Ianuaria, s-a îmbolnăvit grav. Prietena ei cea mai bună, Ida Lorenz, care era căsătorită, venea mereu la patul ei de suferinţă. Dar boala nu a iertat-o; cu o zi înainte de a muri, Maria i-a spus bunei sale prietene că nu va sta totuşi mult timp în „lumea de dincolo” şi că va reveni la viaţă, urmând să se nască însăşi ca fiică a familiei Lorenz! Muribunda îi spuse: „După ce mă voi naşte din nou şi voi ajunge în stare să vorbesc despre misterul reîntrupării mele în corpul unei fetiţe – care va fi fiica voastră -, eu vă voi povesti multe lucruri dirn viaţa mea actuală, pentru ca să puteţi recunoaşte acest adevăr!“
În anul următor, Ida Lorenz a născut o fetiţă, ce a primit numele de Marta. Incepând de la vârsta de 2 ani şi jumătate, aceasta a început să vorbească despre viaţa Mariei…