Este o invatatura uzuala a multor religii faptul ca sufletul fara trup intra dintr-o data in Rai sau Iad. Biserica Romano-Catolica, si unele ramuri ale Budismului, cu toate acestea, predica despre o stare intermediara numita Purgatoriu,   sau un termen apropiat. Unele denumiri ale Bisericii Crestine sugereaza ca toate sufletele dormiteaza in inconstienta, pana ce marea chemare cu sunet de trompete a Zilei Judecatii, cand toti se trezesc din lunga lor adormire si sunt judecati si trimisi la locul de rasplata sau pedeapsa, dupa cum merita.
Toate invataturile teologice privitoare la Viata dupa Moarte – raiuri si iaduri – contin ceva adevarat, insa niciuna nu contine tot adevarul. In majoritatea cazurilor, mintea persoanei ce moare cade in somnul asa-numitei morti, si se trezeste numai dupa o perioada de adormire odihnitoare, transformatoare in Astral. In unele cazuri, totusi, exista o scurta trezire, ca o semi-trezire dintr-o visare, la putin timp dupa plecarea din corpul fizic, in care caz corpul astral poate aparea, vizibil, vreunui prieten, apropiat sau persoane iubite – sau chiar in scene in care persoana si-a petrecut mult din timpul sau, ca, de exemplu, locul sau de munca, magazinul, biroul etc. Aceasta tine de particularitati ocazionale ale persoanei fara trup ce apare astfel, din care multe sunt cazuri bine probate.
Este o mare diferenta in perioada de timp in care sufletul fara trup doarme in aceasta stare. Oricat de straniu si paradoxal ar parea, sufletele cele mai inalte si cele mai joase pe scara evolutiei se trezesc primele. Sufletul mediu doarme mult mai mult timp decat acestia. Iata care este si motivul.
Persoana inalta spiritual, avand nevoie de o transformare relativ mica pentru a-l pregati pentru planurile mai inalte, poate dormi aici numai o perioada foarte scurta de timp, si apoi ajunge in unele din planurile astrale mai inalte; dar, in situatiile de dezvoltare inalta, pot sari de aceste planuri astrale mai inalte, si trece dintr-o data in planul sau planurile de dincolo de Astral – in ceea ce ocultistii cunosc ca „raiuri”, care, tehnic, sunt regiuni ale planului mental, insa unele superioare. Sufletul obisnuit, totusi, doarme mult mai mult timp, multi ani, poate, si apoi se trezeste pe un plan mai inalt potrivit necesitatilor sale. Sufletul  inferior, material, de regula, se trezeste foarte rapid, si trece brusc in planul inferior pentru care are afinitate.
Insa, remarcati diferenta, sufletul dezvoltat superior se trezeste repede, din cauza ca are mai putin de dezvelit si de transformat in atribute mai inalte – lucrarea este deja infaptuita partial. Sufletul mediu, pe de alta parte, necesita o mult mai mare transformare pentru scenele sale de activitati mai inalte, si astfel ramane mai mult timp in somnul de transformare; si, in sfarsit, sufletul inferior, materialist se trezeste rapid, nu deoarece el a fost transformat usor pentru scenele mai inalte, ci, din contra, deoarece el nu este destinat acestor scene mai inalte – el nu ajunge nicidecum in acestea, ci coboara intr-un plan inferior al Astralului, unde isi traieste pana la epuizare inclinatiile si idealurile sale inferioare, pana ce se satura in final de ele, cel putin pana la un punct, si este apoi pregatit pentru transformarea ulterioara.
Toate sufletele, totusi, superioare sau inferioare, se desprind in final de Astral si ajung in alt loc, sau mai curand stare, a Planului Mental, sau regiunile „raiurilor”, parasind invelisurile astrale in urma lor. Unele dintre cele mai inalte suflete, cum am afirmat, urca in aceste planuri fara nicio sedere intermediara in Astralul superior, insa majoritatea isi au partea de existenta in Astral, mai inalta sau mai joasa.

In planurile „raiului”, sufletele spirituale petrec lungi perioade de timp bucurandu-se de bine-meritatul extaz. Sufletele mai inferioare ca dezvoltare petrec mai putin timp acolo. Sufletele inferioare, materialiste, cu greu gusta experienta acelor regiuni inalte. Ca regula generala, cu cat mai inalta dezvoltarea unui suflet, cu atat mai lunga perioada dintre reincarnarile sale; si invers.
Exista, cu toate acestea, cazuri speciale, cum ar fi chemarea datoriei din partea unui suflet inalt, sau o puternica atractie pentru alta, sau alte, reincarnari apropiate, ce ar putea aduce inapoi un suflet superior mai repede decat merita de fapt acesta – aceasta este simpla renuntare, totusi, din partea sufletului superior, si nu o incalcare a regulii generale enuntate mai devreme.