Odata, un lup mergea spre un rau pe deal, cand, ridicand privirea, vazu un miel care tocmai se oprise sa bea apa un pic mai in josul raului. „Iata si cina mea” se gandi el, „numai daca as gasi o scuza ca sa-l prind”. Apoi striga la miel: „Cum indraznesti sa-mi murdaresti apa din care beau?”„Nu, stapane, nici gand”, spuse mielul; „daca apa e murdara acolo la tine, nu este din vina mea, deoarece raul curge de la tine inspre mine”.
„Ei bine atunci”, spuse lupul, „de ce ai ras de mine anul trecut pe vremea asta?” „Nu se poate asa ceva”, spuse mielul; „pentru ca eu am numai sase luni.” „Nu ma intereseaza”, se enerva lupul; „daca n-ai fost tu, atunci a fost tatal tau” si acestea fiind spuse se repezi la bietul miel si il manca, dar inainte sa-l inghita cu totul, mielul mai apuca sa zica: „Tiranii gasesc intotdeauna scuze plauzibile”.