Regele Tahmuras al Persiei, o figură mitică care a fost al treilea șah al Iranului și care a domnit într-un timp înainte de Marele Potop. El a fost avertizat într-un vis să construiască un refugiu sigur pentru toate cărțile științifice care ar putea fi distruse în timpul inundațiilor viitoare. Acest mit s-a transformat în realitate pe măsură ce monumente ciudate au fost descoperite în Isfahan, exact în locul unde Tahmurath decisese să construiască.
În „Cronologia națiunilor antice”, Muhammad ibn Ahmad Biruni scrie: „În favoarea acestei legende putem afirma că în timpul nostru, în orașul Isfahan s-au descoperit dealuri, care, după excavare, au scos la iveală case pline cu multe încărcături din acea scoarță de copac (…) şi care poartă inscripții despre care nimeni nu a putut spune ce sunt și ce înseamnă ele”.
Dacă legenda regelui Tahmuras al Persiei este una reală (eu, de obicei, nu mă îndoiesc de aceste legende străvechi), atunci se poate face următorul raţionament: în Biblie, ni se spune că doar Noe şi familia lui au fost anunţaţi de acest Mare Potop de către Dumnezeu. Se pare însă, conform istoriei persane, că şi acest şah mitic – Tahmuras – era la curent cu evenimentul catastrofal care urma să vină pe Terra. Cine a fost „de vină” pentru visul premonitoriu?
Legendele spun că pe vremea lui Tahmuras, lumea era foarte tulburată de demonii lui Ahriman. La sfatul vizirului său, Shahrasp, Tahmuras a folosit magia pentru a-l supune pe Ahriman și l-a făcut sclavul său, chiar călare pe spate ca pe un cal. Demonii s-au răzvrătit împotriva lui Tahmuras, iar el a făcut război împotriva lor atât cu magie, cât și cu forță. Prin magie a legat două treimi dintre demoni; treimea rămasă a zdrobit-o cu buzduganul. Diavolii au devenit sclavii lui Tahmuras și l-au învățat arta de a scrie în treizeci de scripturi diferite.