Folosind o nouă tehnică de imagistică pentru vulcani, care produce imagini de înaltă rezoluție ale proprietăților undelor seismice, un nou studiu dezvăluie un corp mare, nedetectat anterior, de magmă mobilă sub Kolumbo, un vulcan submarin activ lângă Santorini, Grecia. Prezența camerei de magmă cresc șansele unei erupții viitoare, determinând cercetătorii să recomande stații de monitorizare a pericolelor în timp real din apropierea altor vulcani submarini activi pentru a îmbunătăți estimările cu privire la momentul în care ar putea avea loc o erupție.
În urmă cu aproape patru sute de ani, în 1650 d.Hr., Kolumbo a a erupt de sub mare, făcând mai multe victime. Această erupție, care nu trebuie confundată cu erupția vulcanică catastrofală Thera (Santorini) care a avut loc în jurul anului 1600 î.Hr., a fost declanșată de rezervele de magmă în creștere de sub Kolumbo. Acum, cercetătorii spun că roca topită din zonă atinge un volum similar.
Studiul, publicat în revista „Geochemistry, Geophysics, Geosystems”, a fost primul care a folosit imagistica seismică cu inversiune, cu formă de undă completă, pentru a căuta modificări ale activității magmatice de sub suprafața vulcanilor submarini de-a lungul Arcului Elen, unde se află Kolumbo. Tehnologia de inversare a formei de undă completă este aplicată profilurilor seismice – înregistrări ale mișcărilor solului de-a lungul liniilor lungi de kilometri – și evaluează diferențele de viteză a undelor care pot indica anomalii subterane. Studiul a arătat că tehnologia de inversare a formei de undă completă poate fi utilizată în regiunile vulcanice pentru a găsi locații potențiale, dimensiuni și rate de topire ale corpurilor de magmă mobile.
Tehnica este similară cu o ecografie medicală, ea folosind unde sonore pentru a construi o imagine a structurii subterane a unui vulcan. Potrivit studiului, o viteză semnificativ scăzută a undelor seismice care călătoresc sub fundul mării indică prezența unei camere de magmă mobilă sub Kolumbo.
Potrivit lui Kajetan Chrapkiewicz, geofizician la Imperial College din Londra și autorul principal al studiului, datele existente pentru vulcanii submarini din regiune erau rare și neclare, dar gama densă de profile seismice și inversarea formei de undă le-au permis să obțină imagini mult mai clare decât înainte. Acestea au fost folosite pentru a identifica o cameră de magmă mare care a crescut cu o rată medie de aproximativ 4 milioane de metri cubi pe an de la ultima erupție a lui Kolumbo din anul 1650.
Potrivit lui Chrapkiewicz, dacă ritmul actual de creștere a camerei de magmă continuă, cândva în următorii 150 de ani Kolumbo ar putea atinge cei 2 kilometri cubi de volum de topire care s-a estimat a se fi ejectat în timpul erupției din anul 1650. Deși volumele de topire vulcanică pot fi estimate, nu există nicio modalitate de a spune cu siguranță când va erupe Kolumbo.
Sursa (traducerea şi adaptarea proprie): studiul ştiinţific publicat pe agupubs.onlinelibrary.wiley.com