Vreti sa va bucurati de sanatate? Atunci, respectati trei  reguli: fiti optimist, pastrati-va calmul si alimentati-va  rational! Dar, cu toate ca alimentatia rationala este a treia conditie, ea are o influenta hotaratoare asupra primelor doua. „Suntem ceea ce mancam”, spune un vechi dicton. Nu poti fi bine dispus cu stomacul gol – si nici calm, daca faci abuz de cafea si de alcool. O alimentatie rationala nu inseamna numai, asa cum recomanda anuntul publicitar repetat cu insistenta la radio si la TV, sa „evitati excesul de sare, zahar si grasimi”, ci si consumarea unor alimente bogate in vitamine.
Dar ce sunt vitaminele? Vitaminele sunt substante indispensabile vietii. Acestea, chiar in cantitati infime, de ordinul miligramelor (1 mg = 0,001 g), sunt esentiale pentru buna desfasurare a proceselor metabolice din organismul nostru. Ele functioneaza ca niste catalizatori, in reactiile biochimice care au loc in celulele ce alcatuiesc tesuturile corpului. Este important sa retinem ca vitaminele sunt substante care nu sunt sintetizate in organele noastre sau sunt fabricate in cantitati prea mici si, din acest motiv, o alimentatie rationala trebuie sa includa si alimente cu un continut suficient de bogat in vitamine.
Denumirea de vitamine data acestor substante (in 1912) apartine polonezului Casimir Funk (1884 -1967), care putem spune ca a fost „nasul” acestora. Desi de la descoperirea lor a trecut multa vreme, nici astazi nu le cunoastem in masura suficienta proprietatile si modul in care actioneaza ele dupa ce au ajuns in organism, prin alimentele ce contin vitamine sau prin produsele farmaceutice. Trebuie sa tinem cont ca, in produsele alimentare cu un grad inalt de procesare, la temperaturi ridicate (de ex., prin fierbere, prajire etc.) vitaminele sunt distruse. Lipsa lor din organism, din cauza unor carente alimentare, duce la imbolnaviri grave, numite avitaminoze, cunoscute de mai multe secole, dar fara a se sti cauza lor.
1) Vitamina C
Astazi se stie ca lipsa vitaminei C (numita si acid ascorbic), continuta in lamai, portocale, macese, legume (mai ales, ardeiul rosu) si fructe, duce la imbolnavirea de scorbut. Aceasta boala se manifesta prin dureri articulare (asa-numitul „reumatism ascorbic”), astenie, lipsa poftei de mancare, infectii, oboseala. Intr-un stadiu avansat al bolii apar cangrene, hemoragii, infectii pulmonare, si in final, survine moartea. Scorbutul era o boala frecventa in randul marinarilor de cursa lunga. Echipajul navigatorului portughez Vasco da Gama, in calatoria sa in jurul lumii (in 1498), s-a imbolnavit in masa de scorbut, deoarece, dupa imbarcare, marinarii s-au hranit luni in sir cu alimente conservate. De-abia dupa mai bine de doua secole, medicul scotian James Lind (1716 -1794), dandu-si seama care sunt cauzele imbolnavirii de scorbut, a recomandat introducerea obligatorie a sucului de lamaie in hrana marinarilor, ca mijloc de prevenire a bolii. Din 1795, cand distribuirea sucului de lamaie marinarilor din flota britanica a devenit obligatorie, acestia nu s-au mai imbolnavit de scorbut. Ce simpla era solutia si ce greu s-a ajuns la descoperirea ei! Nu este singurul caz din medicina cand gasirea unui leac miraculos se face cu mare intarziere, din intamplare.
Insa substanta ca atare – vitamina C – a fost identificata mult mai tarziu, de chimistul ungur Albert Szent-Gyorgyi, ea gasindu-se din belsug in ardeiul rosu (paprika, in ungureste), descoperire pentru care a fost rasplatit cu premiul Nobel pentru medicina in 1937.

2) Vitamina B1
O alta vitaminoza, boala beri-beri, este declansata de lipsa vitaminei B1. Ea se manifesta prin tulburari profunde in functionarea sistemului nervos periferic, insotita de tulburari senzoriale, parestezii (amortirea membrelor), tremuraturi, tulburari digestive etc. Cauza ei este folosirea excesiva in alimentatie a orezului decorticat. Prin decorticare, se elimina vitamina B1 pe care o contine coaja bobului de orez. Boala era foarte raspandita in Extremul Orient (Japonia etc). Leacul l-a gasit medicul japonez Kanehiro Takaki (1849 – 1915), care a reusit sa previna aparitia bolii la marinarii japonezi, prin introducerea in alimentatia acestora a carnii proaspete, a pestelui, vegetalelor, impreuna cu orezul, care era hrana lor de baza.
Vitamina B1 (a carei denumire chimica este clorhidrat de tiamina) a fost descoperita si studiata de olandezul Christiaan Eijkman, realizare pentru care a fost recompensat, in 1929, cu premiul Nobel pentru fiziologie si medicina, impreuna cu Frederick Gowland Hopkins (Anglia), care a descoperit vitamina numita B2, o vitamina din complexul B, care stimuleaza cresterea. Vitamina B1 se utilizeaza si in tratarea unor boli ale aparatului digestiv, hipertiroidism, tulburari ale functiei renale, nevralgii, polinevrite, diabet zaharat, hepatita, dureri reumatice, alcoolism, arsuri intinse. Ea se gaseste in drojdia de bere, in cereale nedecorticate si in ficat.
3) Vitamina B2
Vitamina B2 (numita si riboflavina) joaca un rol important in oxidarile intercelulare si absorbtia glucidelor in intestin. Lipsa ei se manifesta prin inflamarea buzelor (o boala foarte rara, numita cheilita), inflamarea limbii (flosita), tulburari cutanate, reducerea acuitatii vizuale. Vitamina B2 mai este implicata in nutritia ochiului, formarea globulelor rosii din sange (numite hematii) si metabolismul proteinelor.
3) Vitamina B3
O alta vitamina importanta din complexul B este vitamina B3 (acidul nicptinic sau nicotinamida, numita si vitamina PP sau pelagropreventiva, pentru ca ne fereste de imbolnavirea de pelagra). Lipsa vitaminei B3 este cauza imbolnavirii de pelagra, caracterizata prin leziuni ale pielii (dermatite), diaree, dementa, depresii, convulsii etc. In trecut, aceasta era o boala destul de raspandita printre taranii romani din Vechiul Regat, din cauza proastei alimentatii (hrana lor de baza fiind mamaliga – si aceasta, de cele mai multe ori, era facuta din malai alterat).
4) Alt complex de vitamine
Din complexul de vitamine B mai fac parte vitamina B5 (acidul pantotenic), B6 (piridoxina), B8 (biotina sau vitamina H), B9 (acidul folie), B12 si B15. Lipsa vitaminei B5 duce la atrofierea glandelor suprarenale, albirea parului, incetarea cresterii la copii, dermatite specifice. Vitamina B5 este continuta in drojdia de bere, oua, ficat, lapte proaspat.Vitamina B6 joaca un rol important in troficitatea (sanatatea, buna functionare) celulei nervoase si a pielii, in eritropoieza (fabricarea eritrocitelor -globulele rosii). Lipsa ei duce la afectiuni dermatologice, hematologice, insuficienta cardiaca etc. Se gaseste in tarate de orez, faina de grau, drojdie de bere, ficat.
5) Vitamina B12
In sfarsit, vitamina B12 joaca un rol esential in producerea de globule rosii in maduva oaselor, in functionarea normala a sistemului nervos si in sinteza proteinelor pentru construirea tesuturilor sau refacerea lor. Aceasta vitamina se gaseste in ficat, rinichi, sange, lapte. Lipsa ei duce la tulburari digestive (ea contribuie la intretinerea florei intestinale), neurologice, hematologice. Vitaminele din grupul B si vitamina C au proprietatea ca sunt hidrosolubile (se dizolva in apa).
Un alt grup de vitamine este format din vitaminele A, D, E si K. Ele sunt liposolubile, adica se dizolva in grasimi si, prin urmare, sunt absorbite in tractul intestinal odata cu grasimile, suferind aceleasi transformari ca si grasimile alimentare, A, D si K fiind depozitate in ficat, iar E in tesutul adipos, de unde sunt transportate in sange, de lipoproteine.
6) Vitamina A
Vitamina A a fost descoperita de biochimistul american Elmer Verner McCollum (1879 -1967), care a efectuat cercetari in colaborare cu biochimista americana Marguerite Davis. Vitamina A se gaseste in plante si in fructe (spanac, morcovi, patlagele rosii, dovleac, caise, cirese), dar si in unt, smantana, lapte integral, branzeturi, galbenus de ou, ficat de peste. Ea este indispensabila pentru buna functionare a retinei (asigura imbunatatirea vederii), in formarea, maturizarea si metabolismul celulelor epiteliale (inclusiv, mentine o piele sanatoasa), stimularea cresterii. Se utilizeaza in profilaxia (prevenirea) infectiilor, in oftalmologie, dermatologie, endocrinologie etc.
Cel care a descoperit ca avitaminoza A (lipsa vitaminei A) se vindeca cu caroten (o substanta ce se gaseste in morcovi, care contin provitamina A) a fost biochimistul suedez Hans von Euler – Chelpin (1873 -1964), fapt pentru care a primit premiul Nobel pentru chimie in 1929, dar si pentru cercetari privind vitamina A, pe care a izolat-o si a demonstrat ca ea deriva din caroten.
7) Vitamina D2
Vitaminele D (D2, D3, D4) au o structura chimica si o actiune fiziologica asemanatoare. Cea mai cunoscuta este vitamina D2, care joaca un rol important in asimilarea calciului si a fosforului. Absenta sau insuficienta ei la copii duce la rahitism, tetanie (contractii musculare), carii dentare, iar la adulti la osteomaladie (fragilitatea oaselor, ceea ce mareste riscul fracturarii lor prin cazaturi, loviri etc, datorita lipsei de calciu). Vitamina D2 se gaseste in alimentele de origine animala – untura de peste, oua, unt, smantana, lapte, ficat – si in ciuperci, drojdie de bere etc.
Expunerea la soare sau la radiatii ultraviolete favorizeaza descompunerea vitaminei D1 (un compus din vitamina D2 si lumisterol, care este o provitamina) in vitamina D2.
8 ) Vitamina E
Vitamina E este vitamina fertilitatii – o vitamina indispensabila functionarii normale a glandelor sexuale. Lipsa ei duce la infertilitate, tulburari ale hematopoiezei si ale sistemului muscular etc., ea avand un rol important in procesele de oxidare, in metabolismul creatininei musculare, al apei, al glucidelor si al lipidelor. Se extrage din uleiul de arahide, din uleiul de grau incoltit etc. in organismul uman se gaseste in ficat, in plasma etc.
9) Vitamina F
Vitamina F este o vitamina extrasa din uleiul de floarea soarelui si ea are un rol important in mentinerea troficitatii (elasticitatii) pielii, in metabolismul lipidelor si in mentinerea valorilor normale ale colesterolului, in crestere, in functiile endocrine si in ovulatie.
10) Vitamina H
Vitamina H (biotina sau vitamina B8) este un factor necesar cresterii mamiferelor, dar si a omului. Se gaseste in ficat, in galbenus de ou, drojdie de bere. A fost descoperita de Richard Kuhn (1900 -1967), chimist german care a primit premiul Nobel pentru fiziologie si medicina in 1938, pentru cercetarile sale privind vitaminele B2, B6, K si H.
11) Vitamina K
Vitamina K a fost descoperita de Henrik Carl Dam (Danemarca), fapt pentru care a primit premiul Nobel pentru fiziologie si medicina in 1943, impreuna cu Edward Adelbert Doisy (S.U.A.), care a izolat vitamina K in stare pura, a interpretat structura ei chimica si a preparat-o sintetic. Lipsa sau micsorarea concentratiei vitaminei K poate duce la hemoragii grave datorita necoagularii sangelui, ca urmare a scaderii continutului de pro-trombina. In organismul uman, se gaseste in ficat, in laptele de mama, in saliva. Vitamina K poate fi inlocuita cu vitamina K2, care este un derivat cu o structura chimica si proprietati biologice asemanatoare acesteia, ea putand fi extrasa din faina de peste si folosita ca antihemoragic.