Imagine: generata de Microsoft Designer
Într-o scrisoare către Bernegger, astronomul Johannes Kepler (1571-1630) spunea: „Nu numai nefericitul de Giordano Bruno, ars pe cărbuni încinși la Roma, ci și iubitul meu Tycho Brahe a susținut ideea că există locuitori pe stele. Eu însumi ader la această opinie”.
Dar, pentru a înșela vigilența cenzurii ecleziastice, Kepler scrie o povestire fantastică, intitulată „Somnium” („Visul”) și publicată postum, în 1634, în care este descrisă o altă călătorie de la Pământ (numit Volva) la Lună (Levania). Pentru că între cele două sfere cerești nu există atmosferă, Kepler nu apelează nici la aripi, nici la animale, ci la ajutorul supranatural al unor demoni care îl poartă pe Duracozo prin aer, anesteziat cu o anume licoare, pentru a-l feri de șocul vitezei și de aerul rarefiat.
Luna e descrisă în termenii celor mai noi cuceriri ale astronomiei epocii, la care Kepler adaugă forme bizare de viață: „Orice se naște sau se mișcă pe Lună atinge forme monstruoase”.
Johannes Kepler a fost un binecunoscut matematician, astronom și naturalist german, care a formulat și confirmat legile mișcării planetelor (Legile lui Kepler). În matematică, Kepler este considerat precursor al calculului integral.