New York, la mijlocul lunii decembrie 1822. De la fereastra casei sale, Clement Clarke Moore, priveste la putinii trecatori care se aventureaza sa iasa pe strada pe un ger care-ti imbujora fata. Alene, cu mainile la spate, facu cativa pasi prin incapere. Privi cand la focul vesel din camin, cand la motanul negru care torcea linistit pe fotoliu. Venea Craciunul si ar fi vrut sa le ofere, nepotilor sai, acum de Sarbatori, ceva deosebit. Nimic insa nu-i venea in minte. „Ce ar putea fi!” isi framanta el mintea.
Se intoarse la fereastra. Peste drum, biserica „Santa Klaus”, unul dintre numele anglo-saxone dat ,,Sf. Nicolae”, se inalta mandra printre troienele de  zapada, isi aminti ca vazuse desenat pe una din cartile de acolo, chipul „Sf. Nicolae”, cu ochii prietenosi si o barba alba ca neaua. Deodata se lumina la fata. Topai de  bucurie, facandu-l pe motan sa fuga de la locul sau. „Asta e. Gata am gasit. Sf. Nicolae va aduce de azi inainte daruri copiilor cuminti de sarbatori. El se va numi Mos Craciun!”
Lua imediat o coala de hartie, pipai varful penei de gasca, il inmuie in cerneala si se apuca de scris. Intitula poemul „Vizita lui  Sfantul Nicolae”. Exact in treizeci de catrene descria intalnirea „Sf. Nicolae”, devenit Mos Craciun cu un copil, caruia ii face daruri inainte de Craciun. „Mosul” de data aceasta era plin de voiosie, cam pantecos, cu o barba mare, alba ca zapada. Ca sa fie mai sfatos, Moore ii pune si o pipa cu tutun. Fireste din trusoul lui nu lipseste sacul cu tot felul de jucarii. Lipseste pentru prima data nuiaua pentru cei neascultatori.
Cand sa inchida poemul, isi da seama ca nu prea mergea ca Mos Craciun sa fie insotit de un magar. Ce sa puna in loc? Se batu cu palma peste frunte. Mos Craciun trebuie sa vina dintr-o tara indepartata, doar cu o sanie si opt reni, acoperita cu zapada aproape tot timpul. Clement Moore nu uita nici „sarea si piperul”; cadourile ce se dadeau noaptea si se asezau in ghete sau sosete, la gura sobei. Bucuros, incheie poemul, recitindu-l, apoi il dadu publicitatii. Era „actul de nastere” al lui Mos Craciun modern. Nici el, nici altcineva nu banuia atunci, ca acesta va face o cariera pe care nimeni n-o va atinge vreodata.
De-a lungul timpului, Mos Craciun a beneficiat si de ajutorul unor mari scriitori care i-au intarit imaginea si marit popularitatea. In 1842, Charles Dickens scrie un intreg volum cu povestiri de Craciun, iar Hans Christian Andersen a publicat mai multe povestiri, intre 1835-1872, avand ca subiect simpaticul personaj. Mos Craciun nu scapa atentiei nici desenatorilor. Thomas Nast, un excelent desenator, ii va crea imaginea pe care o cunoastem astazi, gratie unor vignete reproduse in presa vremii.
Imensa sa popularitate de pe continentul american, a facut ca Mos Craciun sa traverseze oceanul in Europa, unde a fost primit cum nu se poate mai bine. Nu a trebuit prea mult timp, ca milioane de copii sa-l indrageasca, fiind asteptat cu nerabdare in fiecare ajun de Craciun. Era tocmai ceea ce isi doreau copiii. Asa cum scria Michel Coindor „Ca si in America, Mos Craciun a raspuns unei nevoi sociale. Si a pus pe toata lumea de acord. Personaj compozit, a imprumutat de la toate folclorurile, asa incat fiecare si l-a revendicat pentru sine”.