Imagine: generata de Microsoft Designer
Mitologia galeză este una dintre cele mai bogate de pe planetă, în ea găsindu-şi locul regele și uriașul legendar, Bran cel Binecuvântat. Acest mare erou, celebrat pentru asocierea sa cu corbii și pentru rolul său în diverse mituri și legende celtice, a fost mult timp venerat ca un conducător puternic și înțelept. Adesea descris ca un gigant și protector, legătura sa cu corbii simbolizează profeția, înțelepciunea și tărâmul din altă lume.
Bran cel Binecuvântat (Bendigeidfran/ Brân Fendigaidd) a fost un gigant și rege al Marii Britanii în mitologia antică. Se spunea că ar fi fiul zeului Llyr și al soției sale, Penarddun. Au rămas puține informații despre aceste două figuri, cu excepția urmașilor lor, care au jucat toți roluri majore, aşa cum aflăm dintr-o colecție de texte numită „Triadele Galilor”.
Numele lui Bran se traduce prin „Corb binecuvântat”. El este de obicei descris ca fiind un gigant atât prin statură, cât și prin inimă, venerat ca un rege puternic, dar drept. În cele mai multe povești, Bran este portretizat ca fiind binevoitor și înțelept, renumit pentru compasiunea și simțul său al dreptății. El este deosebit de loial surorii sale, Branwen, iar când războiul amenință să-i cuprindă tărâmul, Bran intervine pentru a-și proteja sora și poporul, demonstrându-și loialitatea și curajul neclintit.
Regele irlandez Matholwch navighează spre regatul lui Bran, pentru a cere mâna lui Branwen, astfel încât cele două puteri să se alieze. Bran este de acord, dar lucrurile se înrăutățesc când apare Efnysien (un frate de-a lui Bran) și începe să mutileze caii regelui irlandez. Efnysien este ofensat că nu i-a fost cerută permisiunea, iar regele irlandez amenință că va anula alianța lor. Înțeleptul Bran calmează lucrurile oferindu-i lui Matholwch un cazan magic care îi poate readuce la viață pe caii morți. Regele este mulțumit de aceste reparații și se întoarce în Irlanda cu noua sa mireasă.
Când Branwen ajunge în Irlanda, noii ei supuși se îndrăgostesc instantaneu de ea, oferind cadouri reginei. Cei doi au un fiu, Gwern. Irlandezii se bucură și, de câțiva ani, se pare că toată lumea va trăi fericită până la urmă. Însă, consilierii regelui irlandez îi spun acestuia că s-a comportat ca un laș, iar Branwen trebuie pedepsită pentru greșeala fratelui ei. Regele îi ascultă și-și interzice soția de la Curte, trimițând-o să lucreze la bucătărie. Acolo este maltratată de personal, agresată și chiar bătută.
Această maltratare durează trei ani, iar singura mângâiere a lui Branwen se găsește în îmblânzirea unui graur sălbatic. În cele din urmă, ea scrie o epistolă în care cere ajutor, trimiţând scrisoarea cu ajutorul graurului. Pasărea se îndreaptă spre curtea lui Bran și transmite mesajul. La citirea scrisorii, Bran este plin de disperare și furie. Își organizează forțele și declară război Irlandei, hotărât să-și salveze sora iubită.
Bran își conduce personal armata în Irlanda, trecând prin Marea Irlandei, deoarece nicio navă nu l-ar putea transporta. La sosirea sa pe țărmurile irlandeze, Bran constată că podul care străbate marele râu Shannon a fost distrus, trupele sale eşuând. Bran spune că „omul care își va conduce poporul trebuie să devină mai întâi un pod” și stă în curenții râului, acționând ca un pod pentru ca oamenii săi să treacă.
Acest lucru îi îngrozește pe irlandezi, care vor se repare maltratarea lui Branwen, făcându-l pe fiul ei, Gwern, rege. Bran nu este însă convins de acest lucru, așa că irlandezii se oferă să-i construiască o casă, pentru a fi aproape de sora lui. El acceptă doar după ce Branwen îl imploră să facă acest lucru, nedorind să fie vărsare de sânge.
Această afacere se dovedește însă a fi o capcană. Irlandezii ascund o sută de soldați în toată casa, instruiți să-l omoare pe Bran în secunda în care coboară garda în timpul unei sărbători ținute acolo în onoarea lui și a nepotului său. Din fericire, Efnysien apare și cere să inspecteze casa. Găsește și zdrobește craniul fiecărui soldat pe care îl găsește.
Apoi sosește Gwern, bucuros să-și cunoască noile rude. Totul merge bine până când Efnysien, mereu înțepător, se supără din nou și decide să-și arunce nepotul în foc. Branwen încearcă să-și salveze fiul și se scufundă în foc, dar este salvată de Bran în ultimul moment. Apoi izbucnește o luptă uriașă.
Bran și armata lui sunt învingători, dar în ultimul moment, irlandezii produc oala magică. Tocmai când sunt pe cale să-și învie toți oamenii căzuți, condamnând armata lui Bran, Efnysien decide asupra unui ultim act de vitejie și se sacrifică pentru a distruge oala. În mod tragic, Efnysien nu a fost singurul care a murit. În timpul luptei, Bran a fost și el rănit de moarte.
În timp ce stătea întins pe patul de moarte, Bran le-a spus trupelor sale: „Tăiați-mi capul și duceți-l la Londra. În cele din urmă trebuie să-l îngropați pe Dealul Alb al Londrei, întorcându-mi capul spre Franța”. Oamenii lui au făcut ceea ce li s-a spus și și-au decapitat în mod ceremonial regele înainte de a se îndrepta acasă. La sosirea în Țara Galilor, Branwen a murit cu inima frântă, încheind povestea tragică.
Potrivit legendelor, capul lui Bran a fost îngropat acolo unde se află astăzi Turnul Londrei. Se spunea că atâta timp cât va fi lăsat acolo, Anglia nu va fi niciodată invadată. Mai târziu, se spune că regele Arthur a dezgropat capul, crezând că puterea lui este suficientă pentru a proteja regatul.
În calitate de stăpân al corbilor, moștenirea lui Bran rămâne în inimile și mințile poporului galez, un simbol al suveranității și al legăturii durabile dintre om și natură. Unii susțin că spiritul lui Bran trăiește, continuând să protejeze regatul pentru care a sacrificat totul.