O scurta istorie a cercetarii in domeniul orgonilor
Intre anii 1930 si 1940, dr. Wilhelm Reich a reusit sa detecteze si sa masoare existenta energiei eterice (energie vitala, chi, etc.), pe care el a numit-o orgon, folosind un contor Geiger modificat (contor capabil sa masoarea cele 3 forme primare de radiatie: radiatii alpha, beta si gamma – http://www.imagesco.com/articles/geiger/01.html).
Dr. Reich a descoperit ca, suprapunand straturi alternative de fibra de sticla (o substanta organica) si pilitura de otel (o substanta anorganica), poate atrage si colecta orgonul/energia eterica de ambele forme: – benefica vietii si pozitiva (pe care a numit-o „OR” sau „POR”) si – energie eterica negativa, daunatoare vietii („orgon mortal” sau „DOR”).
El a construit cutii mari. numite Acumulatori orgonici („oracs”) folosind acest principiul simplu al stratificarii si a fost capabil sa-si vindece cu succes pacientii suferizi de diferite boli, incluzand diferite borme de cancer, plasand pacientii in aceste cutii pentru anumite perioade de timp.
In 1986, cercetatori de la Universitatea din Marburg, din Germania, au publicat rezultatele unui studiu orb, care au aratat ca tratamente cu durata de 30 de minute in acumulatori orgonici au cauzat efecte psiho-fiziologice pozitive si consistente neobservate la testele control realizate in cutii construite doar din fibra de sticla, demonstand „presupunerea ca proprietatile fizice ale acumulatoarelor orgonice si eficacitate psiho-fiziologica asupra organismelor umane, postulata de Reich si asociatii sai, exista cu adevarat”.
Lucrarea lui Reich a fost continuata temeinic in anii 1960 de cercetatori rusi precum dr. Nikolai Kozyrev (1908-1983), care a utilizat aceste informatii in scopuri de aparare militara, utilizand principii de „campuri torsionate” (energie eterica). Lucrarea lui Kozyrev a fost clasificata pana la caderea Uniunii Sovietice, in 1991.
Mergand pe urma dr.-lor Reich si Kozyrev, sute de cercetatori licentiati de ambele parti ale Cortinei de Fier, au continuat lucrarea inceputa de acestia, fortand incet incet pe cercetatorii vestici traditionali sa recunoasca on sfarsit „oficial” conceptul unui mediu energetic universal, invizibil, pe care l-au numit „materie neagra”, „flux vacuum” sau „energia punctului zero”, in functie de cine este intrebat. Este comun inteles printre entuziastii orgonitului, ca aceste denumiri descriu in esenta acelasi lucru, ceea ce Reich a numit „orgon”.
Evolutia orgonitului
Reich si-a construit laboratorul, Orgonon, in satul Maine din SUA, pentru ca aceasta locatie era la acel moment dat foaret izolat de surse de „orgon mortal”, pe care, acumulatoarele sale l-ar colecta fara discriminare. Lucrul cu un acumulator orgonic in preajma surselor de DOR (instalatii de energie nucleara, turnuri radio, etc.) are capacitatea de a leza pe oricine primeste tratament in interiorul acumulatorului. Astfel, locatia geografica, era si este un factor important pentru lucrul cu acumulatori orgonici.
In 2000, un cuplu numit Don si Carol Croft, au descoperit prin intermediul cercetarilor pe Internet si a observatiilor empirice faptul ca, fibra rasinica organica amestecata cu pilitura anotrganica din diferite metale, turnate in mici forme, produc o substanta care poate atrage energie eterica, asemanator cu acumulatorii lui Reich.
Carol Croft, dotata cu un deosebit simt al energiilor discrete, a realizat semnificatia acestor descoperiri, si a dus cercetarile cu un pas mai departe, adaugand compozitiei un mic cristal de Quartz, pentru abilitatea lui de a coleta eficient, a transmuta si a emite energie eterica. Acest adaos la matricea de rasina/metal, creaza o substanta care functioneaza precum un factor de transmutare energetic, inalt eficient DOR->POR (negativ->pozitiv), auto-activat si continuu-functinabil.
Atunci cand orgonul este ordonat de o sursa de DOR/energie negativa, va transforma aceasta energie, eficient si continuu in POR/energie pozitiva, asa cum este transmisa, ceea ce creeaza in esenta transmitatoare de energie pozitiva din toate (orice tip de) emitatoarele de energie negativa si daunatoare, care sunt in totalitate lipsita de aparare impotriva efectului.
Rasina din orgonit se contracta in timpul procesului de uscare, strangand in permanenta cristalul din interior care creeaza un efect piezoelectric binecunoscut in interiorul cristalului (capetele sale se polarizeaza electric). Se crede ca acest lucru determina de asemenea si functionarea atat de eficienta a orgonitului ca si generator de energie pozitiva.
Astfel, orgonitul reprezinta o imbunatatire semnificativa fata de lucrarea timpurie a lui Reich cu acumulatorii orgonici, intrucat „orac”-ii lui Reich atrag atat energie orgonica negativa cat si pozitiva si nu au nici o actiune de transmutare a energiei intr-o forma pur benefica, ceea ce orgonitul o face inerent si continuu.
La un an de la aceste descoperiri, Don si sotia sa au inceput sa publice rapoarte ale experientei lor. Ei explica de asemenea tactica dispunerii a mici forme orgonice in apropierea oricarei surse de DOR, sau surse de energie vitala negative (antene de telefonie mobila, instalatii de energie nucleara, baze subterane, linii energetice naturale ale Pamantului (linii Hartman) si vortexuri). Don a inclus in rapoartele sale efectele specifice pozitive asupra vietii, vindecatoare si epuratoare pe care oricine le poate observa mergand pe urma pasilor sai. Astfel, Don recomanda cu tarie cititorilor sai sa reproduca eforturile sale in propriile lor comunitati.
Bibliografie:1. Muschenich, S. & Gebauer, R.: „Die (Psycho-) Physiologischen Wirkungen des Reich’schen Orgonakkumulators auf den Menschlichen Organismus [The (Psycho) Physiological Effects of the Reich Orgone Accumulator]”, University of Marburg (W. Germany), Department of Psychology, Dissertation, 1986.2. http://www.orgonite.info/what-is-orgonite.html