Eram astazi intr-un parc, nu conteaza unde. Abia luasem ceva de mancare si ma asezasem pe o banca. Linistea parcului era totusi bruiata adanc de traficul infernal de masini din apropierea sa. Dar nu eram nervos pentru asta, ci pentru ca vroiam sa aud mai profund cantecul pasarilor din copaci. Din copacii goi…caci da, a venit deja iarna si copacii s-au dezgolit de frunze. Cautam cu obstinatie pasarile…vazusem deja vreo 2-3 vrabiute, o ciocanitoare si…niste ciori. Da, ciorile…atat de negre si de urate, ar spune unii! Dar pentru mine, sunt pasari maiastre! Citisem undeva ca ciorile sunt extrem de inteligente. Atunci, de ce omul le uraste? Doar ca sunt negre? De ce culoarea neagra e atat de respingatoare pentru ochii nostri? Ca reprezinta moartea? De ce moartea nu ne place? Pentru ca am vrea sa fim nemuritori? Stop! Ma indepartez prea mult de subiect…Am ajuns de la ciori la nemurire. Si eu, de fapt, vroiam sa mai spun altceva. Ca in orasul in care traiesc, cineva de la conducerea citadelei mele a hotarat sa impuste ciorile din oras pentru ca faceau prea multa galagie! Si pentru asta a angajat vanatori…Praf de pusca, sange, biete pasari moarte? De ce? De ce omul e o fiinta atat de criminala? Nu ne-ajunge pamantul? Nu putem imparti pamantul si cu ciorile? N-au dreptul si ciorile sa traiasca?
Ati privit vreodata ochii unei ciori? Eu i-am privit. Sclipesc a intuneric, dar sunt profunzi. In ei observi viata, libertate. Caci aceste ciori, pe care unii oameni le urasc de moarte, au si ele o inima. Si nu e o inima intunecata. Si zboara…oare cati dintre noi nu ne-am dorit sa avem si noi aripi si sa putem zbura? La fel cum numai sufletul omenesc poate zbura in timpul visurilor? Da, e adevarat ca ciorile fac un zgomot neplacut auzului nostru, dar oare ne-am gandit vreodata ca si noi facem un zgomot neplacut pentru aceste pasari? Poate ca ciorile urasc zgomotul pe care noi, oamenii, il facem.
Si cum spuneam la inceput, eram pe o banca din parc. Rup o bucatica din mancarea mea si i-o arunc unei ciori. Ea se repede si o mananca pe nerasuflate. Incerc sa-i privesc ochii de la distanta, si vad ca pasarea e bucuroasa. Incredibil, dar am facut azi o cioara fericita!
Silivriano