„In acest timp, a venit Iisus din Galileea, la Iordan, catre Ioan, ca sa se boteze de catre el” (Matei 3:13)
Odata cu acest eveniment Iisus se desprinde pentru prima oara de orasul natal, Nazaret. Dupa anii copilariei si ai tineretii, despre care nu s-a transmis aproape nimic, intra in campul actiunilor sale publice. „Si Iisus insusi era ca de treizeci de ani cand a inceput (sa propovaduiasca)…” (Luca 3:23).
Ioan a predicat si a botezat in campia Iordanului, la sud de Ierihon, acolo unde cunoscutul vad trece raul, asadar in interiorul teritoriului aflat sub stapanirea lui Irod Antipa, tetrarhul trimis de Roma. Din viata lui Ioan se cunoaste in lumea intreaga, in afara de faptul ca l-a botezat pe Iisus, in special sfarsitul sau tragic. A murit prin decapitare.
Cu atat mai mult isi bat capul savantii astazi cu el: Ce relatie avea cu acei esenieni care au lasat in urma lor, la Qumran, celebrele „Manuscrise de la Marea Moarta”? Era oare un fel de „nazireu”, cum erau numiti in Vechiul Testament oamenii – spre exemplu puternicul erou Samson – care se dedicasera intru totul lui Dumnezeu si, ca semn al acestei dedicari, respectau anumite tabuuri? Si a fost intr-adevar „premergatorul lui Iisus”, cum ni-l prezinta Noul Testament? Ce rol a jucat in miscarile mesianice ale timpului sau? Se considera – sau era considerat – el insusi, poate, un fel de Mesia? A fost poate – s-a luat in considerare si posibilitatea aceasta – chiar un fel de „concurent” al lui Iisus, pe care traditia christica l-a „monopolizat” doar intr-o oarecare masura si l-a transformat in „premergatorul lui Iisus”?
Ioan Botezatorul, in scrierile istorice contemporane
Oare piosul Botezator, care a participat la schimbarea decisiva din viata lui Iisus, a trait intr-adevar? Contemporanul sau Flavius Josephus scrie ca Ioan ar fi fost un barbat nobil, „care ii indemna pe evrei sa tinda spre desavarsire si le amintea sa fie drepti unii cu altii si cuviosi fata de Dumnezeu si sa se adune pentru botez. Fiindca oamenii se revarsau spre el din toate partile, Irod (Antipa) a inceput sa se teama ca influenta unui asemenea om ar putea provoca o razmerita. Din cauza acestei banuieli Ioan a fost pus in lanturi, trimis in fortareata Machaerus si decapitat acolo.”

„Caci Irod, prinzand pe Ioan, l-a legat si l-a pus in temnita, pentru Irodiada…” (Matei 14:3; Marcu 6:17; Luca 3:19) – astfel motiveaza Evangheliile arestarea lui Ioan. Despre fondul chestiunii stie mai multe acelasi Josephus:
„Aflat intr-o calatorie la Roma, Irod Antipa, unul dintre fiii lui Irod cel Mare, a cunoscut-o pe Irodiada, sotia fratelui sau, si s-a indragostit atat de tare de ea, incat a cutezat sa-i ceara mana. Irodiada a acceptat. A intrat in aceasta casatorie cu o fiica, Salomeea”.
Deoarece legea mozaica nu admite casatoria intre cumnati, Ioan Botezatorul – asta spun Evangheliile – a ridicat glasul acuzator, un delict care, dupa parerea indignatei Irodiada, nu putea fi pedepsit decat cu moartea.
Macherus, cetatea in care a murit Ioan Botezatorul
Datorita lui Flavius Josephus, intamplarea este plasata intr-un loc istoric concret, cetatea Machaerus, una dintre numeroasele fortarete pe care Irod cel Mare le construise in Palestina.
Machaerus, locul in care Ioan a trebuit sa-si dea viata, se afla in mijlocul unui peisaj aspru, sumbru de pe malul de rasarit al Marii Moarte. Nici o strada nu leaga acest loc singuratic de lume. Din valea Iordanului se urca pe poteci inguste spre sud pana in pustiul sordid al dealurilor vechiului Moab. Vaile uscate de jos, cu iarba aspra si putina, sunt strabatute de cateva familii de beduini cu turmele lor.
Nu departe de raul Arnon, un con urias se inalta deasupra cocoaselor celorlalte dealuri. Pe varful sau batut de vanturi reci mai sunt si astazi ruine. El Mashnaka, „Palatul atarnat” numesc beduinii aceasta asezare parasita. Aici s-a aflat fortareata Machaeros. Departe, in nord, se poate vedea cu ochiul liber acea parte a vaii Iordanului in care Ioan a botezat poporul si unde a fost arestat.
Pana acum niciun cercetator nu a scormonit cu sapaliga in ruinele lui El Mashnaka si doar cativa au vizitat acest loc singuratic. Sub varf, stanca are intr-un loc o scobitura adanca. De aici se ajunge, prin ganguri inguste, intr-o uriasa incapere boltita, care uneori le ofera adapost nomazilor si turmelor lor, daca ii surprinde vreo furtuna prin dealurile Moabului. Dupa peretii ciopliti cu grija iti dai seama ca te afli in temnita de odinioara. Aceasta bolta l-a primit pe Ioan Botezatorul dupa arestarea sa si probabil ca aici a fost decapitat, daca Josephus are dreptate, pentru ca dupa Marcu (6:17 si urm.) executia a avut loc in Galileea – probabil in proaspat construitul palat al lui Irod Antipa din Tiberiada, pe malul lacului Ghenizaret.
Cine e Salomeea?
Cine aude de taierea capului lui Ioan, leaga automat acest eveniment de numele Salomeea, se gandeste inevitabil la acea fiica a Irodiadei care se spune ca, la cererea mamei ei, dupa ce a dansat ar fi cerut ca rasplata capul lui Ioan. Aceasta Salomeea a intrat in literatura universala. Oscar Wilde a scris piesa Salomeea, Richard Strauss a folosit povestea acestei printese evreice ca subiect al celebrei sale opere Salomeea, chiar si Hollywoodul a realizat un film monumental pe tema istoriei Salomeei.
Cautarea numelui acestei fete de domnitor in Noul Testament, insa, ramane fara niciun rezultat. Biblia nu o mentioneaza pe Salomeea. in povestea lui Ioan Botezatorul se spune doar „fiica Irodiadei” (Marcu 6:22).Numele „fiicei Irodiadei” ni s-a transmis prin Flavius Josephus. Infatisarea ei s-a pastrat pentru posteritate pe o mica moneda, pe care apare impreuna cu sotul ei, Aristobul. Pe moneda este gravat „A regelui Aristobul, a reginei Salomeea”. Salomeea trebuie sa fi fost inca o tanara fata atunci cand a fost decapitat Ioan Botezatorul, trebuie sa fi avut in jur de nouasprezece ani.
Capernaum, locul unde a fost intemnitat Ioan Botezatorul
„12. Si Iisus, auzind ca Ioan a fost intemnitat, a plecat in Galileea.13. Si parasind Nazaretul, a venit de a locuit in Capernaum, langa mare, in hotarele lui Zabulon si Neftali”
In scurta perioada a lucrarii lui Iisus pe pamant, care, conform evanghelistilor Matei, Marcu si Luca nu a durat mai mult de un an si jumatate, o localitate se afla mereu in centrul actiunii. Matei o numeste o data chiar „cetatea Sa” (Matei 9:1). E vorba despre Capernaum, pe malul lacului Ghenizaret.
La capatul dinspre nord, acolo unde apele Iordanului se arunca involburate in lac, malul se curbeaza intr-un mic golf. Prin verdele argintiu al tufelor de eucalipt licareste albul unor cuburi de piatra in fata carora se inalta patru coloane. Printre pietrele pavajului din curte cresc smocuri de iarba, sunt imprastiate peste tot coloane si blocuri de bazalt crapate, cu ornamente sparte. Din ceea ce a fost candva o intrare au ramas doar treptele late ale unei scari, ultimele resturi ale unei sinagogi candva spendide. Aceasta este singura marturie a vechiului Capernaum.
In 1916, arheologii germani H. Kohl si C. Watzinger au descoperit ramasitele acoperite de iarba si sparte ale acestui edificiu, ascunse sub moloz. Franciscanii au reconstruit din daramaturi o parte a vechii fatade. Peretii constructiei initiale erau din calcar alb; aceasta era inconjurata pe trei laturi de colonade inalte. Din incinta interioara, de 25 pe 15 metri, impodobita cu ornamente reprezentand palmieri, vita-de-vie, lei si centauri, privirea aluneca printr-o fereastra mare peste suprafata larga a lacului spre sud unde, in spatele liniilor de un albastru suav ale dealurilor, se afla Ierusalimul.
Cei doi sapatori au fost convinsi ca au gasit templul Capernaumului din vremea lui Hristos. Insa in intreaga Palestina nu mai exista nicio singura sinagoga din vremea aceea. Atunci cand romanii, in doua razboaie sangeroase, au facut Ierusalimul una cu pamantul, iar locuitorii vechii tari s-au raspandit in lumea intreaga, si Casele Domnului au cazut prada distrugerii.
Acest edificiu a fost ridicat abia in jurul anului 200 d.Hr., pe daramaturile si pe zidurile fundatiei acelei sinagogi in care Iisus s-a aflat adesea in ziua de sabat si a predicat. „Si venind in Capernaum si indata intrand sambata in sinagoga, ii invata.” (Marcu 1:21).
Cei mai multi locuitori ai oraselului Capernaum traiau din bogatia naturala a lacului; colibe si case in numar mare se mulau bland dupa pantele dulci sau inconjurau sinagoga. In ziua in care a venit Iisus din Nazaret la Capernaum, acesta a facut primul pas decisiv spre transmiterea invataturii sale: „Si umbland pe langa Marea Galileii, a vazut pe Simon si pe Andrei, fratele lui Simon, aruncand mrejele in mare, caci ei erau pescari. Si le-a zis Iisus: Veniti dupa Mine si va voi face sa fiti pescari de oameni” (Marcu 1:16,17). Pe alti doi frati, Iacob si Ioan, i-a intalnit pe cand isi carpeau mrejele. Primii oameni care i-au ascultat cu atentie cuvintele, i-au primit invatatura si au devenit ucenicii sai au fost niste barbati simpli, pescari din Galileea.
Iisus pleaca ades de pe malul lacului in sus, in dealurile Galileei, predica in multe orase si sate, se intoarce insa mereu in micul orasel de pescari; acesta ramane centrul lucrarii lui. Iar cand intr-o zi paraseste Capernaumul si, insotit de doisprezece ucenici, pleaca la Ierusalim, este ultimul sau drum.