Cu povestea sa memorabila si personajele sale pline de culoare, „Vrajitorul din Oz” a devenit un basm de referinta al literaturii americane. Desi au trecut mai mult de 100 de ani de la lansarea acestei carti, copiii din intreaga lume sunt inca fascinati de minunata lume a lui Oz. Foarte putini insa stiu faptul ca, sub masca unei povesti simple, se ascund simboluri ezoterice foarte profunde, inspirate din teozofie.
Desi „Vrajitorul din Oz” este perceput a fi un basm inocent pentru copii, totusi personajelor si simbolurilor din aceasta povestire li se poate oferi o a doua interpretare, care variaza foarte mult in functie de perceptia cititorului. Multe analize care au aparut de-a lungul anilor descriu aceasta povestire ca un „manifest ateist”, in timp ce altele o vad ca fiind o promovare a populismului. Pentru a intelege adevarul, trebuie sa vedem mai intai care erau crezurile autorului acestui basm.
Teozofia, la baza acestui basm
Frank Baum, autorul „Vrajitorului din Oz” era membru al Societatii Teozofice, o organizatie bazata pe cercetarea oculta si pe studiul comparativ al religiilor. Baum avea o intelegere profunda a teozofiei, si, constient sau nu, a creat in „Vrajitorul din Oz” o alegorie care se baza pe invataturile teozofice.
Societatea Teozofica este o organizatie oculta, care se bazeaza in cea mai mare parte pe invataturile lui Helena P. Blavatsky, ce cauta o radacina comuna a tuturor religiilor, cu scopul de a forma o doctrina universala. Astfel, ea declara la lansarea cartii „Doctrina secreta”: „Invataturile continute in aceasta carte, chiar daca sunt fragmentare si incomplete, nu apartin nici hinduismului, nici zoroastrismului, nici religiei egiptene, nici budismului, islamismului, iudaismului sau crestinismului. Doctrina secreta este esenta tuturor acestor religii”.
Cele trei obiective declarate ale teozofiei sunt:

1) sa formeze nucleul unei fratii universale a umanitatii, fara deosebire de rasa, natiune, sex, casta sau culoarea pielii.2) sa incurajeze studiul comparativ al religiei, filozofiei si stiintei.3) sa investigheze legile neexplicate ale naturii si puterile latente din interiorul oamenilor.
La baza invataturii teozofice se afla acelasi principiu gasit si alte scoli oculte: credinta prezentei unei scantei divine in fiecare om, care, daca este „cultivata si antrenata” poate duce la iluminarea spirituala si la o stare de „dumnezeire virtuala”. Un alt principiu important gasit in teozofie este reincarnarea, care presupune faptul ca sufletul uman, ca si alte lucruri din Univers, trece prin sapte stadii de dezvoltare. Scopul sublim al teozofiei este intoarcerea la statutul de divinitate din care provenim. Se poate observa ca aceste principii (cu cateva variatii) pot fi gasite si-n alte scoli de ocultism, ca rozicrucianism sau francmasonerie.
Autorul „Vrajitorului din Oz” era membru al Societatii Teozofice
Inainte de a scrie „Vrajitorul din Oz”, Baum a avut mai multe slujbe, una din ele fiind aceea de editor al lui „Aberdeen Saturday Pioneer”. In 1890, Baum a scris o serie de articole, prin care ii conducea pe cititorii sai in teozofie, inclusiv in viziunile sale asupra lui Buddha, Mohamed, Confucius si Cristos. In acel moment, el nu era membru al Societatii Teozofice, dar arata o intelegere profunda a filozofiei sale. Iata, de exemplu, un fragment dintr-un articol de al sau:
In jurul numeroaselor secte pe care le gasim astazi in America, si care se abzeaza pe ocultism, teozofia se remarca prin inteligenta. Ea nu este o religie; adeptii sai sunt doar simpli „cautatori ai adevarului”. Teozofistii sunt, de fapt dezamagiti de lume; ei isi cauta originile printre oamenii intelepti ai Indiei, fiind numerosi nu doar in Orientul Mijlociu, ci si in tari ca Anglia, Franta, Germania si Rusia. Ei accepta existenta lui Dumnezeu, care este Natura.
Intr-un alt articol, acelasi Baum discuta despre folosirea simbolismului si ocultismului in literatura:
„Exista o tendinta puternica a scriitorilor moderni inspre introducerea unui misticism sau ocultism in scrierile lor. (…) In momentul in care avem din ce in ce mai multe cunostinte, dorinta noastra de cunoastere creste, si suntem mai putin satisfacuti pentru a ramane in ignoranta (…) Apetitul generatiei noastre pentru ocultism cere sa fie satisfacut, caci oamenii vor avea ganduri din ce in ce mai nobile si mai puternice”.
La 4 septembrie 1892 (la 2 ani dupa publicarea „Vrajitorului din Oz”), Frank Baum si sotia sa, Maug Gage, au devenit membri ai Societatii Teozofice din Chicago.
In ceea ce priveste sursa de inspiratie care a avut-o atunci cand a scris „Vrajitorul din Oz”, Baum a declarat: „A fost inspiratie pura. Mi-a venit din nimic. Uneori, cred ca Marele Autor mi-a trimis un mesaj, si El m-a folosit ca instrument al Sau. Eu s-a intamplat sa fiu acest mijlocitor, si cred ca cheia magica mi-a fost data pentru a deschide usile intelegerii, bucuriei, pacii si fericirii”.
Povestea „Vrajitorului din Oz”
Daca n-ati citit niciodata aceasta povestire pentru copii, sau nu v-ati uitat niciodata la filmul ecranizat dupa acest basm, iata in continuare un scurt rezumat al sau. Dorothy Gale este o fetita de 12 ani care traieste intr-o ferma din Kansas alaturi de matusa sa, Em si unchiul ei, Harry, dar viseaza sa stea intr-un loc mai bun, „undeva sub curcubeu”. Intr-o zi, Dorothy, in timp ce se afla in casa, este luata prin surprindere de catre o tornada, care o poarta, alaturi de catelusul ei, Toto pana in indepartatul taram de basm Oz. Odata ajunsa pe acel taram, Dorothy face cunostinta cu oamenii din tinuturile taramului Oz, unde ii intalneste pe Sperie–Ciori (omul facut din paie care isi dorea sa aiba si el putina minte), pe Leul cel Las (care dorea sa devina si el un leu curajos) si pe Omul Tinichea (a carei dorinta era ca la el in piept sa bata o inima la fel ca la toti oamenii normali).
Cand Dorothy afla de marele vrajitor din Oz care se afla in Orasul Smaragdelor, atunci ea se hotaraste ca trebuie sa-l caute si sa ajunga la el pentru a-l ruga sa o ajute sa se intoarca acasa, la ferma sa din Kansas. Atunci cand cei trei prieteni pe care Dorothy i-a intalnit pe taramul Oz au auzit de puterile pe care le are acest vrajitor, s-au gandit ca ii poate ajuta si pe ei in prin indeplinirea dorintelor pe care ei le aveau.
Calatoria in care ei au pornit, si anume aceea de a-l gasi pe vrajitorul din Oz, se dovedeste a nu fi una foarte usoara, dar datorita puterilor pe care le aveau fiecare, impreuna incearca sa scape de pericolele pe care le intalnesc in calea lor. Dupa un drum lung si extenuant, ei ajung la Marele Vrajitor din Oz, dar acesta nu e de acord sa-i ajute pe cei patru atat de usor, spunandu-le ca pentru a le indeplini dorintele trebuie sa treaca prin cateva incercari. Astfel, ei ajung sa o omoare pe Vrajitoarea cea Rea din Apus, descopera povestea Maimutelor Inaripate, si, dupa toate aceste incercari, se intorc in orasul Smaragdelor, unde descopera ca vrajitorul din Oz este de fapt un sarlatan din Omaha.
Semnificatia oculta din „Vrajitorul din Oz”
Intreaga poveste „Vrajitorul din Oz” este una alegorica, ce priveste calea sufletului catre iluminare – „calea pietruita cu caramizi galbene.” Aceasta cale se aseamana mult cu „drumul de aur” din buddhism (buddhismul constituind o importanta parte din invataturile teozofice). Ferma din Kansas in care locuieste Dorothy simbolizeaza lumea materiala, planul fizic din care fiecare dintre noi isi incepe calatoria spirituala. Dorothy simte nevoia unui loc minunat, „undeva sub curcubeu”, adica un taram eteric.
Tornada care o ridica pe Dorothy si o duce catre taramul Oz reprezinta ciclurile de karma, ciclul erorilor si a lectiilor invatate. De asemenea, reprezinta credinta teozofica in reincarnare, ciclul nasterilor si mortilor, pana cand sufletul devine divin. Interesant e faptul ca „drumul pietruit cu caramizi galbene” semana cu o spirala; in ocultism, spirala semnifica insasi evolutia, ascensiunea sufletului din materie catre lumea spirituala.
Inainte de a-si incepe calatoria, Dorothy poarta niste „pantofi argintii”, care aduce aminte de „cordonul de argint” al scolilor de ocultism. In teozofie, corpul fizic este legat de corpul astral prin cordonul de argint, ce simbolizeaza legatura dintre materie si spirit. Acest cordon de argint este amintit si de Biblie, in Ecclesiast (12: 6-7):
6. Mai inainte ca sa se rupa funia de argint si sa se sparga vasul de aur si sa se strice ulciorul la izvor si sa se sfarame roata fantanii,7. Si ca pulberea sa se intoarca in pamant cum a fost, iar sufletul sa se intoarca la Dumnezeu, Care l-a dat”.
In timpul calatoriei sale, Dorothy ii intalneste pe Sperie–Ciori, pe Omul Tinichea si pe Leul cel Las, care se afla in cautarea unei minti, unei inimi si, respectiv, a unui curaj. Aceste personaje ciudate intruchipeaza calitatile necesare celor initiati in desavarsirea iluminarii. Probabil ca Baum a fost inspirat de cuvintele lui Madame Blavatsky: „Nu exista pericol pe care un curaj sa nu-l poata cuceri; nu exista nicio incercare pe care o inima neprihanita sa n-o poata trece si nu exista si nu exista nicio dificultate pe care vreo minte puternica sa n-o poata depasi”. De fapt, multe societati oculte, contrar dogmelor unor mari religii ale lumii, au sustinut ca oamenii trebuie sa se bazeze pe ei insisi in a obtine iluminarea (pe mintea, inima si pe curajul lor), niciun ajutor divin nefiind necesar.
Interesanta este semnificatia cainelui lui Dorothy, Toto. Acesta reprezinta intuitia, vocea interioara, partea instinctuala si animalica din noi. Toto nu se inseala niciodata; de exemplu, atunci cand el latra la Sperie-Ciori, Dorothy il apostrofeaza: „Nu fi prostut, Toto. Sperietorile nu vorbesc”. Dar sperietorile vorbesc in taramul lui Oz.
Ce semnifica vrajitorul?
Dupa ce trec mai multe obstacole, cei patru ajung in orasul Smaragdelor, acolo unde il vor intalni pe vrajitor. Acesta pare sa fie crud, grosolan si neintelept. De fapt, vrajitorul il simbolizeaza pe Dumnezeul Vechiului Testament, pe Yahwe, „personajul” opresiv folosit de religii ca iudaismul si crestinismul, pentru a tine masele in „intunecimea spirituala”. Mai tarziu, aflam de fapt ca vrajitorul era doar un sarlatan, care dorea sa fie venerat constant de catre oameni.
Falsul vrajitor o invita pe Dorothy sa mearga cu balonul sau pentru a se intoarce la ferma din Kansas. Totusi, ea pana la urma asculta de Toto (isi urmeaza intuitia) si coboara din balon (acest lucru simbolizeaza promisiunile goale ale religiilor). Acest lucru o conduce catre ultima sa revelatie, si cu ajutorul Bunei Vrajitoare din Nord (ghidul sau divin), Dorothy intelege ca tot ceea ce-si dorea se afla in spatele fermei sale din Kansas. Aspectul acesta simbolizeaza faptul ca „scanteia divina”, tot ce cauta un om in evolutia sa spirituala, se afla ascuns in el insusi.
Legatura dintre filmul „Vrajitorul din Oz” (1939), proiectul MK Ultra si controlul mintii
Basmul lui Baum a fost adaptat in filmul omonim din anul 1939, film regizat de Victor Fleming. Se pare ca acest film a fost folosit de catre serviciile secrete din SUA, cu scopul de a oferi o baza tematica pentru programul de control al mintii.
Procesul de control al mintii este realizat de catre CIA prin intermediul asa-zisului „proiect Monarch”. In cadrul proiectului Monarch, subiectul este expus unei traume atat de violente, incat mintea sa creeaza o separare. Mintea sa devine divizata, si astfel apare o noua personalitate, modelata de catre manipulatori. Atunci cand o persoana sufera o trauma indusa de un electrosoc, va simti o stare de “minte usoara”, de parca ar zbura asemenea unui fluture. Exista, de asemenea, o reprezentare simbolica privind metamorfoza acestei frumoase insecte: dintr-o omida, ea se transforma in cocon (ce reprezinta inactivitatea), si apoi in fluture (noua creatie), ce se va intoarce la punctul sau de origine. Asemenea model migrator face ca fluturele sa fie o specie unica. Trebuie sa retinem de aici faptul ca fluturele reprezinta simbolul controlului mintii. In timpul “reeducarii” lor, subiectilor li se sugereaza ca au de-a face cu numeroase simboluri, ca arbori, panze de paianjen, masti, labirinturi, fluturi etc.
Iata cateva exemple privind folosirea filmului „Vrajitorul din Oz” pentru controlul mintii umane:

Relatia apropiata dintre Dorothy si cainele sau simbolizeaza o conexiune foarte subtila cu folosirea animalelor de catre cultele satanice. Unui copil folosit intr-un experiment Monarch i se va permite sa se lege sentimental de un caine, pentru ca ulterior sa fie ucis, pentru a-l traumatiza pe copil.

„Sclavii” din proiectul Monarch sunt invatati sa urmeze „drumul pietruit cu caramizi galbene”, indiferente cate lucruri infricosatoare se afla pe aceasta cale.

Curcubeul cu sapte culori are o semnificatie oculta, putand fi folosit in dispozitive de hipnoza.

Atunci cand Dorothy a adormit intr-un lan de maci, acest lucru poate semnifica faptul ca se folosesc droguri pentru a manipula victimele supuse procesului de control al mintii.