A existat în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea şi primele decenii ale secolului XX un om excepţional, pe nume Emil Krebs. Acesta cunoştea 100 de limbi, iar 60 le vorbea la perfecţie.
Născut în 1868, Emil era fiu de zugrav. La vârsta de 7 ani, a găsit în biblioteca şcolii din satul său natal, un dicţionar francez. L-a luat şi – fără să fie observat de nimeni – a început să-l studieze. După câteva luni, într-o dimineaţă, se adresă profesorului său în limba franceză, spre uimirea generală. Acest fapt l-a făcut pe modestul său părinte să-l dea şi la gimnaziu. Pe lângă latină şi greacă, Krebs se ocupă de spaniolă, rusă, poloneză, ebraică, arabă și turcă.
La vârsta de 17 ani, Emil Krebs ştia deja 12 limbi. Apoi, vine la Berlin, și se înscrie la facultatea de drept. În același timp, se ocupă cu studierea altor limbi. Se înscrie atunci la seminarul de limbi orientale. Este întrebat ce limbă îşi alege. „Pe toate” – răspunse el. La replica „Nu se poate”, studentul replică „Atunci, pe cea mai grea!”. Chineza devine specialitatea sa.
Acum se dovedesc uluitoare capacităţile lui Krebs. În mai puţin de 2 ani, el a învăţat atât de bine chineza, încât întrecea pe însuşi profesorul, prin descoperirea unor fineţi de limbaj mai deosebite. Imediat a fost angajat ca traducător la legaţia germană din Beijing. In acest timp, Krebs studiază şi după puţin timp învaţă şi alte limbi şi dialecte, ca hindusa sau japoneza. Krebs devine acum mai mult decât un simplu traducător. Devine un adevărat consilier al ambasadelor. Cunoştinţele pe care le avea despre cultura asiatică, l-au făcut indispensabil ambasadei germane. Însuşi chinezii recunosc extraordinara lui autoritate.
La izbucnirea primului război mondial, Krebs se reîntoarce în Germania. Imediat începe să studieze toate limbile europene, şi când la 1919 este pus în serviciul ministerului de Externe, Krebs ştia la perfecţie portugheza, româna, albaneza, ceha, slovena, sârbo-croata, bulgara, daneza, norvegiana, olandeza, maghiara, etc. În total, 51 de limbi. Krebs înlocuia pe atunci 30 de funcţionari din ministerul de externe. Era un traducător universal.
În acelaşi timp, Emil se ocupă intens de studierea mitologiei şi a literaturii. Totdeodată învăţă şi alte limbi, ca islandeza, irlandeza sau qi swahili. 60 de limbi cunoştea Krebs la perfecţie, în total 100 de limbi fiind înţelese.
Krebs era un om cu aptitudini de geniu, care muncea însă extraordinar. Lucra enorm şi regretul său era că nu putea să-şi îmbogăţească, atât cât ar fi vrut, cunoştinţele sale. Era şi foarte productiv. A tradu în germană o parte din literatura chineză, ţinea conferinţe, dădea lecţii. Lucrul era pentru el viaţa. Era singura raţiune de-a trăi. În camera lui de lucru nu era decât un singur scaun – pentru el. Oricine venea, el trebuia să plece repede. Timpul îi era foarte preţios. Nici macar pentru soţia sa nu avea prea avea timp. Aceasta îl înţelegea însă foarte bine, lăsându-l să lucreze.
Krebs a murit la 2 aprilie 1930 în vârstă de 62 ani, în urma unei congestii cerebrale.