„Accidentul de circulatie” este un supraconcept atat de abstract incat este imposibil sa-l interpretam. Trebuie stiut, in mod special, cum anume s-a desfasurat un anumit accident pentru a putea spune ce mesaj contine acesta. Pe cat de dificila sau imposibila este o interpretare la modul general, pe atat de simpla este ea in majoritatea cazurilor concrete. Trebuie doar sa asculti cu atentie atunci cand cineva descrie cele intamplate.
Astfel, in viata, ca si in circulatia rutiera, se poate, de exemplu, intampla sa te abati de la drum – sa ajungi in prapastie – sa pierzi controlul – sa-ti pierzi franele – sa fii azvarlit de pe traiectoria ta – sa calci pe cineva s.a.m.d. Si oare mai e mult de interpretat la aceste afirmatii? Este suficient sa le asculti. Sau cineva accelereaza atat de mult incat nu-(si) mai poate pune frana, apropiindu-se prea mult de cel (sau cea) care se afla in fata sa si izbindu-se chiar de el, stabilind in felul acesta un contact foarte intim (pe care unii oameni il numesc chiar bubuit!). Aceasta izbitura este resimtita ca atare, si de multe ori conducatorii auto nu se izbesc numai cu masinile, ci si prin cuvinte.
Adesea intrebarea: „Cine a fost vinovat de accident?” aduce raspunsul central: „Nu am putut frana la timp”, ceea ce inseamna ca un om isi accelereaza in viata o dezvoltare (de exemplu profesionala) care ii ameninta in curand evolutia. El ar trebui sa considere acest eveniment drept o cerinta de a-si verifica orice accelerare din viata si de a diminua la timp tempoul. Raspunsul: „Pur si simplu nu l-am vazut” arata limpede ca omul trece si in viata sa cu vederea ceva de-a dreptul important. Daca incercarea de a depasi pe cineva se incheie cu un accident, trebuie verificate rapid toate „manevrele de depasire” din viata. Cel care adoarme la volan ar trebui sa se trezeasca cat mai rapid si in privinta vietii sale, pentru a nu fi trezit intr-un mod cu mult mai dur. Daca cineva a fost impiedicat sa-si continue calatoria in timpul noptii ramanand blocat pe undeva, ar trebui sa verifice amanuntit ce anume il poate retine in domeniul de noapte al sufletului sau.
Unul se intersecteaza in coliziune cu un altul, altul trece prin delimitarile si indicatoarele rutiere, un altul trebuie sa-si scoata caruta din noroi. Oamenii inceteaza brusc sa vada limpede, nu mai vad indicatoarele de oprire, nu mai vad stopul, confunda directiile si se izbesc de diferite oprelisti. Accidentele de circulatie duc aproape intotdeauna la un contact foarte intens cu alti oameni – uneori oamenii se apropie chiar prea mult intre ei – insa aceasta apropiere este intotdeauna agresiva.
Un exemplu de accident de circulatie
Dorim sa consideram impreuna un caz concret de accident de circulatie si sa-l interpretam. Accidentul nu este nascocit ci real, si corespunde totodata unui tip foarte frecvent de accident de circulatie. La o intersectie, doua automobile se ciocnesc cu o asemenea forta incat una dintre masini este azvarlita pe trotuar, unde ramane pe loc cu rotile in sus. Mai multe persoane se gasesc inchise in masina si striga dupa ajutor. O muzica de radio foarte puternica rasuna din masina. Trecatorii ii elibereaza treptat pe prizonieri din inchisoarea lor de tabla – acestia prezinta rani de gravitate medie si sunt dusi la spital.

Aceasta desfasurare a evenimentelor poate fi astfel interpretata: toti participantii la acest accident de circulatie se gaseau intr-o situatie in care voiau sa-si continue in aceeasi maniera – adica drept inainte – directia abordata pana atunci pe calea vietii lor. Aceasta corespunde dorintei si incercarii de a merge mereu inainte pe orice strada. Dar atat pe strazi cat si in viata exista intersectii. Strada dreapta constituie in viata norma, si totodata ceea ce decurge din obisnuinta. Faptul ca mersul inainte al tuturor participantilor la acest eveniment a fost intrerupt prin accident arata ca toti au trecut cu vederea necesitatea unei schimbari a drumului lor. Orice directie si orice norma din viata sunt la un moment dat depasite, si implica necesitatea unei schimbari. Tot ceea ce este corect la un moment dat este depasit in timp, devenind candva incorect.
Oamenii isi apara normele, indicand in majoritatea cazurilor confirmarea valorii lor in trecut. Insa acesta nu este un argument valabil. Pentru un bebelus este normal sa-si ude scutecele. Dar un copil de cinci ani avand sindromul de enurezis nu ar trebui totusi sa invoce justetea simptomului sau.
Perceperea la timp a necesitatii unei schimbari in viata omeneasca constituie unul din cele mai dificile lucruri. Este o certitudine faptul ca participantii la accidentul de circulatie nu au recunoscut acest lucru. Ei au incercat sa-si continue drumul de pana atunci (confirmat in trecut in privinta valorii sale) si au refulat necesitatea de a renunta la norme, de a modifica parcursul de pana atunci al vietii, de a iesi din situatie. Insa impulsul in acest sens exista in inconstient. Si in mod inconstient, drumul pe care se merge nu mai este potrivit. Cu toate acestea, omului ii lipseste curajul sa-l puna in mod constient sub semnul intrebarii si sa-l paraseasca.
Schimbarile declanseaza teama. Omul ar dori de fapt schimbarea – dar nu indrazneste sa o faca. Poate fi vorba de o relatie de parteneriat care si-a atins scopul, deci este depasita, sau, la un altul, de profesie, sau, la un al treilea, de o conceptie despre lume. Comun tuturor este insa faptul ca ei isi refuleaza dorinta de a se elibera printr-un salt de obisnuintele de pana atunci. Aceasta dorinta nevietuita isi cauta implinirea prin dorinta inconstienta de eveniment, care este vietuita de constienta intotdeauna ca venind „din afara”: si atunci omul este aruncat de pe traiectoria sa – in exemplul nostru prin intermediul unui accident de masina.
Cel care este onest fata de sine insusi poate constata dupa un astfel de eveniment ca nu mai era de mult de acord inlauntrul sau cel mai profund cu calea sa, si ca de fapt ar fi vrut cu drag sa o paraseasca, numai ca ii lipsea curajul in acest sens. Solutiile de aparenta, inconstiente, pot fi reusite, dar au dezavantajul ca, la urma urmelor, nu rezolva complet problema. Aceasta din cauza ca o problema nu poate fi rezolvata la urma urmelor decat printr-un pas in constienta, solutia inconstienta constituind intotdeauna doar o implinire la nivel material. Implinirea poate da un impuls, o informatie, dar nu poate rezolva intru totul problema.
Astfel, in exemplul nostru, accidentul de masina duce la o eliberare de pe traiectoria obisnuita, dar el duce totodata la o noua nelibertate, chiar mai mare decat ce anterioara, anume faptul de a fi blocat in masina. Aceasta noua situatie, nebanuita si neprevazuta, constituie totodata expresia inconstientei procesului, dar poate fi inteleasa si ca avertizare a faptului ca parasirea traiectoriei anterioare nu duce la libertatea dorita, ci la o noua nelibertate. Strigatele de ajutor ale celor raniti si blocati in masina erau aproape acoperite de muzica puternica de radio din interiorul masinii. Cel care este obisnuit sa vietuiasca toate evenimentele si manifestarile drept simboluri vizibile, vede si in acest detaliu o expresie a incercarii de intoarcere de la propriul conflict prin intermediul unor lucruri exterioare. Muzica radioului acopera vocea launtrica, care cere ajutor, si pe care constienta ar vrea cu drag sa o auda. Insa constientul se abate de la aceasta, nu vrea sa o asculte, si in felul acesta conflictul si dorinta de libertate a sufletului raman inchise in inconstient. Or acesta nu se poate elibera singur, ci trebuie sa astepte pana cand evenimentele din afara il scot la lumina. Accidentul constituie aici „evenimentul din afara”, care deschide probleme inconstiente, un canal, posibilitatea de a se articula. Strigatele de ajutor ale sufletelor au ajuns in domeniu audibil. Omul devine onest.