La începutul secolului al XIX-lea, un fizician și chimist englez, pe nume John Dalton, și- a făcut publică teoria atomică. De mulți ani a fost considerat omul care a dezvoltat acest subiect şi care a schimbat complet percepția pe care o avem despre lumea în care trăim. Numai că el nu a fost primul care a făcut-o!
Acum 2.200 – 2.600 de ani, un om înțelept și filozof hindus a formulat pentru prima dată teoria atomică. El era cunoscut sub numele de Acharya Kanada, născut în jurul anului 600 î.Hr. în Gujarat (India), dar numele său adevărat era Kashyap. Evenimentele care au dus la formularea acestei teorii sunt destul de interesante. Totuşi, trebuie precizat faptul că data naşterii sale este necunoscută, unii apreciind că filozoful hindus s-a născut undeva între secolele VI şi II î.Hr.
Totul a început într-o zi când înțeleptul hindus Kashyap se îndrepta într-un pelerinaj la Prayag. Străzile pieței erau aglomerate de lume; atunci, el a observat miile de pelerini care împânzeau străzile. Peste tot se vedeau rămășițe de flori și boabe de orez care erau oferite în templu, întinse pe pământ. Particulele mici împrăștiate pe podea au fost cele care i-au atras atenția lui Kashyap, atât de mult încât a început imediat să le ridice. Acest act al înțeleptului hindus nu a trecut neobservat de mulțimea care era acolo. Așa că l-au înconjurat imediat pentru a-l întreba ce face acolo, de ce strângea boabe de orez de care un cerșetor nici nu s-ar atinge de ele. Răspunsul lui Kashyap a dezvăluit profunzimea gândirii și înțelepciunii sale filozofice, ghidate de un simț al reflecției foarte practic: „Boabele de orez împrăștiate pe pământ pot părea mici sau nesemnificative. Dar, dacă s-ar aduna sute dintre ele, ar putea servi drept hrană pentru o persoană; o cantitate mai mare de boabe de orez ar servi pentru hrănirea unei familii. Și, în cele din urmă, pentru întreaga lume”.
Concluzia înțeleptului a fost aceea că și un singur bob de orez este important, la fel de important ca toate bogățiile pe care le prețuiește lumea. Din acel moment oamenii încep să-l numească Kanada, deoarece în sanscrită termenul Kan înseamnă „cea mai mică particulă”.
Există evenimente și situații care pot marca viața unei persoane, în special în viaţa gânditorilor și a filozofilor. Tocmai asta s-a întâmplat cu înțeleptul hindus după episodul din pelerinaj și reflecția sa asupra boabelor de orez. De atunci, el a fost fascinat pentru lumea invizibilă. El era convins că exista o particulă mai mică şi invizibilă, atât de mică încât nu putea fi divizată. În timp, el a fost recunoscut drept „Acharya”, adică „profesor”. Aşadar, a fost cunoscut ca Acharya Kanada, adică „profesorul particulelor mici”.
Conceptul unei particule mici care nu putea fi divizată a fost imaginat de Kanada când livra mâncare în bucăți mici. Până a ajuns la punctul de a nu reuși să o facă pentru că bucăţile erau deja atât de mici încât era imposibil să le mai împarți. De acolo, a apărut ideea de a da numele de Parmanu sau anu („atom”) acelei materii indivizibile. Acesta ar fi doar începutul unei lungi cariere dedicate studiului acestor particule mici, care l-ar determina pe Acharya Kanada să înființeze școala de filozofie Vaisheshika. Acolo, el a avut câteva idei despre teoria atomului, fiind cunoscut drept „părintele atomului”.