Imagine: generata de AI (Microsoft Designer)
Pământul semăna odată mai mult cu Saturn? Oamenii de știință cred că răspunsul este da! Într-un studiu revoluționar, cercetătorii din Australia propun că Pământul ar fi avut cândva propriul său sistem de inele spectaculos. Această idee provocatoare, publicată în revista „Earth and Planetary Science Letters”, oferă o explicație inedită pentru o perioadă uluitoare din istoria planetei noastre, cunoscută sub numele de „vârful de impact Ordovician”. În urmă cu aproximativ 466 de milioane de ani, Pământul a experimentat o creștere neobișnuită a impactului de asteroizi care a durat aproximativ 40 de milioane de ani. În acest timp, planeta a fost bombardată de roci spațiale la o rată mult mai mare decât cea normală. Până acum, oamenii de știință s-au străduit să explice de ce s-a întâmplat și de ce s-a oprit.
Echipa de cercetare, condusă de profesorul Andy Tomkins de la Universitatea Monash, prezintă o ipoteză convingătoare: un asteroid mare s-a apropiat foarte mult de Pământ, s-a rupt din cauza forțelor gravitaționale ale planetei noastre și a format un inel temporar de resturi în jurul Ecuatorului. Acest inel – sugerează cercetătorii – s-a degradat treptat de-a lungul a milioane de ani, aruncând periodic fragmente pe suprafața Pământului. Aceste fragmente ar fi creat numeroasele cratere de impact pe care le-am observat din acea perioadă. Ceea ce face această teorie deosebit de interesantă este distribuția acestor vechi cratere de impact. Cercetătorii au descoperit că toate craterele cunoscute din perioada Ordovicianului sunt situate la 30 de grade de Ecuator. Este foarte puțin probabil ca acest tipar să apară întâmplător dacă elementele de lovire au venit aleatoriu din centura de asteroizi.
Pentru a-și testa ipoteza, oamenii de știință au folosit metode statistice avansate și reconstrucții tectonice de plăci. Ei au calculat că probabilitatea ca această distribuție a impactului de-a lungul Ecuatorului să se producă aleatoriu este una extrem de scăzută – aproximativ 1 şansă din 25 de milioane. Cercetătorii speculează că acest inel ar fi putut avea efecte semnificative asupra climei Pământului. La fel ca inelele lui Saturn aruncă umbre pe suprafața sa, inelul Pământului ar fi putut umbri părți ale planetei, declanșând un eveniment major de răcire global cunoscut sub numele de Epoca de gheață Hirnantiană.
Această perioadă de răcire, în care temperaturile globale au scăzut cu aproximativ 8 grade Celsius, i-a nedumerit mult timp pe oamenii de știință, deoarece a avut loc în ciuda nivelurilor ridicate de dioxid de carbon din atmosferă. Prezența unui inel de resturi ar putea ajuta la explicarea acestui paradox. Mai mult, cercetătorii sugerează că eventuala disipare a inelului ar putea explica încălzirea rapidă care a urmat erei glaciare. Pe măsură ce inelul s-a subțiat și a dispărut, mai multă lumină solară ar fi ajuns la suprafața Pământului, ceea ce ar putea duce la creșterea temperaturilor.
Deși sunt necesare mai multe dovezi pentru a confirma această ipoteză, ea deschide noi căi interesante pentru cercetare în știința planetară și paleoclimatologie. Dacă ar fi confirmat, ar însemna că Pământul a avut odată propriul său inel, alăturându-se rândurilor giganților gazoși din sistemul nostru solar (Jupiter, Saturn, Neptun, Uranus).
Sursa: studiul ştiinţific „Evidence suggesting that earth had a ring in the Ordovician” / sciencedirect.com