În Biblie ni se spune că Dumnezeu, văzând răutatea oamenilor, a hotărât să dea un Potop, care se distrugă viaţa pe Pământ, cruţându-l doar pe Noe şi familia sa. Dar chiar aşa să fie? Existăn alte informaţii secrete despre Potopul ce a avut în vechime?
Conform lucrării antice „Epopeea lui Ghilgameș”, se relatează că înainte de Potop zeii au ținut un consiliu și au hotărât distrugerea vieții pe Pământ. Populația Pământului se înmulțise foarte mult, iar condițiile de alimentație scăzuseră, oamenii se omorau și se mâncau între ei, întorcându-se la instinctele animalelor. Omenirea era în agonie, degenerată prin înfometare astfel încât părinții își mâncau proprii copii. Omenirea trebuia să dispară într-un uriaș potop.
Pe Pământ era însă un slujitor credincios zeilor – Noe; aceștia l-au sfătuit să-și construiască o „arcă”, care, de fapt ar fi putut fi un submarin, o corabie care să se poată răsuci și răsturnă.
Potopul însă a putut fi prevăzut şi de nefilimi. Nefilimii erau nişte giganţi, hibrizi dintre „îngerii căzuţi” şi oameni. Aceşti nefilimi au luat hotărârea să plece de pe Pământ, astfel că, atunci când au început furtunile care prevesteau Potopul, s-au urcat în navele lor spațiale și au rămas acolo până s-au retras apele. Conform textelor sumeriene, Potopul a avut loc între anii 10860 și 8700 î.Hr.
După încetarea Potopului, nefilimii aveau nevoie din nou de oameni pentru a putea trăi. Potopul a fost urmat de începutul civilizației sumeriene. Reîntorși pe Pământ după încetarea Potopului, nefilimii au dezvoltat agricultura cu semințele pe care le-au adus. Ei au pus oamenii să reconstruiască orașele de dinainte de Potop pe locurile originale. Eridu a fost primul oraș reconstruit.
După civilizația sumeriană, după aproape jumătate de mileniu s-a dezvoltat civilizația egipteană în Valea Nilului, apoi cu 1000 de ani după civilizația sumeriană s-a dezvoltat civilizația din Valea Indului, civilizația indo-europeană.