Conform iluminatului si francmasonului Adam Weishaupt, Soarele este faclia ratiunii, iar marele maestru mason Albert Pike a facut conexiunea cu simbolul Soarelui: „Adoratia Soarelui a devenit baza tuturor religiilor din antichitate. Cu mii de ani in urma, oamenii au adorat soarele. Initial, au privit dincolo de orbita, spre zeul invizibil si l-au personificat ca Brahma, Amun, Osiris, Bel, Adonis, Malkarth, Mithras si Apollo. Krishna este zeul-soare hindus. Soarele ne este prezentat in cadrul Masoneriei, initial, ca sursa a luminii, dar mai insistent ca simbol al autoritatii suverane”.
Mergand mai departe, masonul Carl H. Claudy a stabilit chiar o legatura intre adorarea Soarelui si ceremoniile din cadrul lojei masonice in cartea sa, Introducere in Francmasonerie: „Loja il pune pe initiat pe calea care duce spre lumina, dar lui ii revine sa calatoreasca pe drumul serpuitor spre Estul simbolic. Iar locul intunericului este Nordul” . De ce considera masonii nordul ca loc al intunericului ne arata Cartea lui Isaia (14, 13): „..mai presus de stelele Dumnezeului celui puternic voi aseza jiltul meu in muntele in care se aduna zeii, voi pune salasul meu, in miazanoaptea cea mai departata…”
In Vechiul Testament, in Deuteronom exista o referire la condamnarea adorarii Soarelui: „Daca se va dovedi in vreuna din asezarile tale, barbat sau femeie care sa se fi dus sa cinsteasca alti dumnezei si sa se fi inchinat lor: la soare, la luna, ori la toata ostirea cerului…Si de se va sti ca aceasta ticalosie s-a faptuit in Israel…sa starpesti faradelegea din mijlocul tau!”