În Evangheliile din Noul Testament și, în general, în tradiția creștină, Iuda Iscarioteanul este înfățișat ca o personificare a trădătorului: vânzătorul lui Iisus, cel care își predă Învățătorul în mâinile autorităților romane. În Evanghelia după Luca se afirmă că Satana intră în trupul lui Iuda și îl împinge la fapta sa mârșavă, iar în Evanghelia după Ioan, Iisus le vorbește celor doisprezece ucenici și le spune că unul dintre ei, Iuda, este un diavol. Sfârșitul Iscarioteanului, conform Noului Testament, este la fel de josnic precum faptele lui: primește de la autorități bani pătați de sânge, fiindcă l-a trădat pe Iisus, și ori se spânzură (ca în Evanghelia după Matei), ori suferă o moarte cumplită, cu abdomenul spintecat (ca în Faptele Apostolilor).
Totuși, chiar și în Noul Testament există ceva captivant în privința lui Iuda Iscarioteanul. Relatarea vânzării lui Iisus este plină de forță și de o veridicitate crudă: Iisus este trădat de unul dintre apropiații săi. În Evangheliile Noului Testament, Iuda este prezentat ca făcând parte din cercul restrâns al ucenicilor lui și, conform Evangheliei după Ioan, este vistiernicul grupului, lui fiindu-i încredințate toate resursele de care dispun Iisus și ucenicii săi. Mai mult decât atât, la Cina cea de Taină, oare nu Iisus însuși îi cere lui Iuda să facă ceea ce are de făcut și s-o facă repede? Nu a fost oare totul parte dintr-un plan divin, conform căruia Iisus trebuia să piară pentru păcatele oamenilor și să învie din morți în a treia zi? Fără Iuda și fără sărutul lui, ar mai fi avut loc răstignirea și învierea?
În textul apocrif „Evanghelia lui Iuda”, Iuda Iscarioteanul este vânzătorul lui Iisus, dar este totodată eroul textului. El îi spune lui Iisus: „Eu știu cine ești și de unde ai venit. Ești de pe tărâmul nemuritor al lui Barbelo. Iar eu nu sunt vrednic să rostesc numele celui care te-a trimis”. În lumea spirituală a Evangheliei după Iuda, a mărturisi că Iisus este „de pe tărâmul nemuritor al lui Barbelo” înseamnă a recunoaște că este o ființă divină, iar a sublinia caracterul inefabil al numelui celui care l-a trimis înseamnă a afirma că adevăratul Dumnezeu este Spiritul infinit al universului. Spre deosebire de ceilalți ucenici, care nu-și înțeleg corect Învățătorul și nu pot sta în fața Lui, Iuda realizează cine este Iisus, își asumă locul în fața Lui și învață de la El.