Un doctor în inginerie aeronautică mergea cu maşina pe o şosea izolată, în 1950, la Bahia Blanca, în Argentina. Martorul a dat peste un disc zburător ce aterizase; acesta părea a fi metalic, dar în acelaşi timp elastic precum cauciucul.
Intrând printr-o trapă deschisă, a simţit un miros ciudat, de ozon şi usturoi; a descoperit apoi corpurile a trei umanoizi de mici dimensiuni cu pielea de culoare maro şi purtând nişte costume impermeabile maronii. S-a speriat şi a demarat în trombă spre hotelul său, pentru a le povesti prietenilor experienţa prin care trecuse.
Dimineaţa următoare, ei l-au însoţit în acel loc. Acolo unde aterizase discul mai era doar o grămadă de cenuşă caldă încă. Când au atins-o, mâinile li s-au înverzit. A văzut apoi pe cer un obiect în formă de trabuc şi două discuri.
Inginerul a făcut cinci fotografii cu cel mai apropiat disc, însă ulterior numai două dintre acestea îl mai arătau, cu un foarte mic grad de claritate. Discurile au fuzionat cu „trabucul”, care s-a făcut roşu aprins, s-a înălţat rapid şi a dispărut. Martorii au suferit, timp de mai multe săptămâni, de febră, iritaţii ale pielii şi băşici, numai pe acele porţiuni ale corpului ce fuseseră expuse.