Laureatul danez la premiului Nobel, Niels Bohr (1885-1962), a pus bazele actualei teorii atomice. Acest fizician de reputaţie mondială a povestit cum i-a venit ideea modelului atomic, pe care îl căutase timp de ani de zile. Visa că stătea pe un Soare din gaze incandescente. Planetele treceau în goană pe lângă el, sâsâind şi scuipând, iar toate planetele îi păreau legate de Soare prin nişte fire subţiri. Dintr-o dată, gazul s-a solidificat, planetele au înţepenit şi au rămas nemişcate. Niels Bohr spune că în acel moment s-a trezit. A înţeles imediat că ceea ce văzuse în vis era modelul atomic. În 1922, el a primit pentru visul său premiul Nobel.
Mai târziu, un inginer de la Bell Telephone Company a citit despre bombardamentele la care a fost supusă în 1940 Londra. Lectura l-a tulburat profund, iar într-o noapte de toamnă el a visat că făcea planurile unui dispozitiv care putea să facă tunurile antiaeriene să urmărească traiectoria avioanelor şi să asigure lovirea acestora de către proiectile într-un punct al traiectoriei, indiferent de viteza avionului. Dimineaţa următoare, inginerul de la Bell a făcut o schiţă a ceea ce deja desenase în vis. În cele din urmă a făcut un dispozitiv care folosea pentru prima dată radarul. Celebrul matematician Norbert Wiener a fost însărcinat cu producerea comercială a acestuia.
E posibil ca ceea ce „au visat” cei doi străluciţi oameni de ştiinţă exista deja la baza cunoştinţelor lor ancestrale. La început este o idee (sau un vis), care trebuie să fie pus în practică. Poate că într-o zi geneticienii moleculari, care cunosc deja funcţiunile codului genetic, vor afla şi câtă informaţie, şi ce fel de informaţie a fost introdusă în programul vieţilor noastre de către inteligenţe necunoscute. E posibil ca într-o bună zi să putem să descoperim ce instrucţiune va fi capabilă să extragă din memoria primitivă o anume informaţie, specifică unui anume scop.
Amintirile cosmice au pătruns din ce în ce mai puternic în conştiinţa noastră de-a lungul evoluţiei omului. Ele au încurajat apariţia unor noi idei. La anumite momente fericite, barierele care ne separă de memoria primitivă se prăbuşesc. Atunci, forţele aduse la lumină de cunoştinţele stocate în noi intră în acţiune.