Uitându-ne în trecut, se ajunge la concluzia inevitabilă că oamenii antici posedau cunoștințe incredibile. Domeniile în care existau cunoștințe atât de avansate sunt nenumărate. Să ne concentrăm pe un domeniu: aviația. Da, anticii aveau fără îndoială nu numai cunoștințe teoretice, ci și practice despre aviație. Și există o mulțime de dovezi pentru asta.
„Pasărea faraonilor” din Egipt
În Egipt, a fost descoperit un model de lemn al unei păsări zburătoare, realizat în urmă cu 25 de secole. Când a fost făcută o copie mare a acesteia, s-a dovedit că „pasărea faraonilor” avea toate proprietățile unui planor modern. Datorită profilului său aerodinamic atent realizat, „pasărea faraonului” plutește și alunecă liber în aer. Iar, aşa cum spunea unul din experţii în arta egipteană antică, egiptenii nu au făcut niciodată modele fără a avea originalul. Prin urmare, trebuie să admitem ideea că în Egiptul antic se putea cunoaște ceva asemănător unui planor modern.
Vimana indiană
Diverse popoare au legende despre zei și eroi care au trăit în vremuri îndepărtate și care au știut să se deplaseze prin aer pe carele înaripate. În literatura „Vedelor” exista chiar și un termen pentru aeronave: „vimana” și „agnihotra”. „Agnihotra” este o navă care se ridică spre cer. Dar ceea ce este important: unele dintre textele care au ajuns la noi oferă o descriere destul de detaliată și realistă nu numai a aspectului, ci și a designului aeronavei.
Multe surse menționează că zborul era însoțit de un sunet puternic. Citim în vechea epopee indiană „Ramayana”: „Când a venit dimineața, Rama s-a așezat în carul ceresc pe care l-a trimis Pushpaka cu Vivpishanda și s-a pregătit pentru zbor”. Acest car se mișca de la sine. Era mare și frumos pictat. Avea două etaje, cu multe camere și ferestre. În momentul plecării, totuși, sunetul era diferit: „La comanda lui Rama, acest frumos car s-a ridicat în aer cu un zgomot puternic”.
În timpul zborului, un foc era vizibil. Legendele spun că acest car ceresc strălucea „ca un foc într-o noapte de vară”, „ca o cometă pe cer”, „apărea ca un foc roșu”, „era ca o lumină călăuzitoare”. Când acest car era pus în mișcare, din el emanau două șuvoaie de flăcări.
Dar și mai surprinzătoare sunt descrierile structurii interne ale aeronavelor. Poemul sanscrit „Samarangana Sutradhara” consacră până la 230 de strofe descrierii structurii aeronavelor antice. Se spune că puterea lor era dată de nişte rezervoare pline cu „mercur”. E adevărat, traducerea cuvântului sanscrit care descrie „mercurul” este una aproximativă. Acest cuvânt are multe alte semnificații: „chintesență”, „substanță”, „elixir”. Mai mult, este un termen alchimic, adică mai degrabă, un simbol urmat de un sens, revelat doar celor care cunosc cheia acestuia.
O altă sursă sanscrită, „Ghatotrachabadma”, descrie aeronava astfel: „Era un car aerian uriaș și teribil, făcut din fier negru. Era echipat cu dispozitive amplasate în locurile potrivite. Nici caii, nici elefanții nu-l puteau purta. Era condus de dispozitive de dimensiunea elefanților”. Se spune că pentru construcția unui astfel de aparat se folosea cuprul, fierul și plumbul.
Aceste dispozitive aveau numeroase încăperi, ferestre și locuri. Aceste dispozitive puteau pluti în aer și să se deplaseze pe distanțe mari „într-o clipă”, „cu viteza gândului”.
„Balaurul” din cer al împăratului Huang-Di
Cel mai vechi împărat chinez este Huang-Di sau Împăratul Galben, care se crede că a coborât pe Pământ printr-un fulger. El a condus China timp de peste 100 de ani în jurul anului 3000 î.Hr. și se spune că a adus mai multe descoperiri pe Pământ. Legenda spune că Huang-Di a venit cu un „balaur” din cer, un dragon care a fost descris ca având solzi de metal. Potrivit scrierilor antice chineze, el poseda un „car magic” numit Changhuan. Acest car îl putea duce pe Huang-Di în orice parte a regatului său, sau chiar în spaţiul cosmic, cu viteză incredibil de mare, nimeni neavând voie să urce în el în absența lui. Textele antice afirmă că Huang-Di s-a retras împreună cu însoțitorii săi la steaua Regulus (constelația Leului).
Zbor printre stele la locuitorii antici?
Se pare că aceste dispozitive, descrise de antici, puteau nu doar să zboare în aer, prin atmosfera Pământului, ci şi prin spaţiul cosmic, printre stele. În mormântul lui Montemkhet, secolul al VII-lea. î.Hr., se înfățișează o navă cerească zburând deasupra stelelor și printre stele. Persoana descrisă în ea deține un simbol al vieții într-o mână și al morții în cealaltă. Sumerienii înfățișează un om în aceeași „barcă cerească” între o stea și Soare. Un desen chinezesc al unui car aerian îl înfățișează zburând deasupra norilor.
„Carele antice” trebuiau păstrate la secret
Destul de des, anticii încercau să ascundă anumite cunoștințe, să le protejeze de cei neinițiați. Ar fi ciudat dacă acest lucru nu s-ar fi făcut în legătură cu aceste care aeriene. În timpul împăratului Cheng-Tang (secolul al XVIII-lea î.Hr.), unul dintre supușii săi a făcut un car zburător și, încercându-l, s-a ridicat în aer. Un vânt bun l-a purtat într-o provincie învecinată. Ce face împăratul – acceptă bucuros descoperirea făcută? Deloc. Potrivit cronicii chineze, Cheng-Tang a ordonat distrugerea carului, astfel încât secretul său să nu fie cunoscut oamenilor.
Şi o cronică sanscrită precizează acelaşi lucru: „Construcţia acestor dispozitive ar trebui ținută secretă, astfel încât aceste cunoștințe să nu cadă în mâinile ignoranților. Din acest motiv, cunoștințele acestea nu trebuie făcute publice, nu trebuie răspândite”.
Aeronave antice militare
Unele texte antice menționează utilizarea aeronavelor în scopuri militare. Descrierile scenelor de luptă sunt făcute un martor ocular: „Am observat pe cer ceva ce părea un nor în flăcări, ca niște limbi de foc. Din ea a ieșit o uriașă vimana neagră, care a dar drumul la multe săgeţi strălucitoare (luminoase). Vuietul pe care l-au scos a fost ca acela al unui tunet. Vimana s-a apropiat de pământ cu o viteză de neconceput și a tras mai multe săgeţi ce sclipeau ca aurul, cu mii de fulgere. Aceasta a fost urmată de explozii violente și de sute de vârtejuri de foc. Panica a cuprins armata, caii, elefanții de război și mulți soldați uciși de explozii au căzut la pământ”.
Din toate cele de mai sus, se poate trage o concluzie: pe planeta noastră a existat cândva o civilizație puternică (sau chiar civilizații) care avea în doatare obiecte zburătoare sofisticate…