Antrenamentul autogen este o tehnica pusa la punct de psihiatrul german Johannes Heinrich Schultz (1884-1970) la inceputul secolului XX. Inspirandu-se indeosebi din lucrarile lui Oscar Vogt asupra hipnozei, Schultz cauta o metoda utilizabila in mod autonom. Antrenamentul autogen este astazi practicat mai ales pentru a atenua efectele negative ale stresului sau ale anxietatii.
Primul grad de antrenament autogen se sprijina pe un protocol precis de relaxare, bazat pe afirmatii mentale si senzatii fizice. Este adeseori asimilat cu o tehnica de autohipnoza. Al doilea grad comporta abordari mai specifice (catre anumite organe sau anumite functii psihice), exercitii de meditatie si de „neutralizare” (observare de sine). Indicatiile antrenamentului autogen, mai ales de gradul intai, tin de reglarea stresului, a anxietatii, migrenelor, durerilor cronice, insomniilor, tulburarilor digestive etc. Gradul al doilea este mai aproape de o tehnica psihoterapeutica si priveste dezvoltarea personala.
Cum se petrec lucrurile?
Protocolul gradului intai al antrenamentului autogen poate fi invatat dintr-o carte sau de pe Internet, dar se recomanda sa va initiati pe langa un profesionist. Se recomanda apoi o practica autonoma zilnica. Gradul al doilea necesita tratamentul unui terapeut.
Ciclul de baza se practica asezat sau culcat, cu ochii inchisi. El incepe cu un anumit timp de destindere musculara si respiratorie, urmat de o serie de sase exercitii, bazate pe trezirea a sase senzatii corporale:– greutatea membrelor;– caldura in membre;– regularitatea batailor inimii;– ritmul lent si regulat al respiratiei;– caldura si supletea la nivelul sternului;– racoarea la nivelul fruntii.
Un ciclu complet dureaza de la 10 la 20 de minute si conduce persoana la o stare de relaxare si confort general.