Sfantul Ioan Evanghelistul a fost fiul lui Zevedei si al sotiei acestuia, Salome, care era fiica logodniculului Maicii Domnului, Iosif. Astfel, se poate spune ca Iisus a fost unchiul lui Ioan. Apostolul a fost totodata ucenicul cel iubit al Mantuitorului, discipolul care s-a rezemat cu capul de pieptul Sau. Apostolul Ioan a fost nedespartit de Iisus si in timp ce a fost arestat (in urma tradarii lui Iuda), si la rastignire, cand Hristos i-a dat-o in grija pe propria mama.
Dupa Rusalii, sortii i-au harazit sa mearga in misiune in Asia. S-a mahnit pentru ca avea de calatorit patruzeci de nopti pe mare. Fiindca nu a nadajduit in puterea divina, a fost supus unor incercari in cetatea Marmareonda. A plecat apoi la Efes, unde a fost chinuit de o femeie numita Romana, ca si ucenicul sau Prohor. De trei ori pe an un duh rau ucidea un tanar si o tanara in baia acestei femei. S-a intamplat sa omoare si un copil, pe care apostolul l-a inviat inaltand rugi fierbinti. Minunea a determinat mai multi oameni sa se boteze, inclusiv pe Romana. In momentul in care efesenii sarbatoreau un idol (pe zeita Artemis), Ioan nu s-a alaturat lor, ramanand intr-un loc inalt. Idolatrii au inceput sa arunce cu pietre asupra lui, dar acestea se intorceau, in mod miraculos, asupra celor ce voiau sa-l loveasca. Apostolul s-a rugat cu ardoare si circa doua sute de agresori au fost ucisi in urma unei „fierberi de pamant”. Inspaimantati, efesenii l-au implorat sa-i invie. Ioan le-a ascultat rugamintile si multi s-au botezat. Apoi sfantul a alungat demonul care salasluia in capistea Artemidei (zeita Artemis) din oras, inaltand rugaciuni in numele lui Iisus Hristos.
De asemenea, evanghelistul a facut minuni in ostrovul Patmos si l-a determinat pe ighemonul Lavrentie sa se boteze. Preotii lui Apolo i-au pus, atunci, gand rau. Dar apostolul a fost protejat de „puterea divina. Totusi, inselatorii nu s-au lasat si au agitat poporul impotriva acestuia. Ioan a fost batut cumplit, dar si-a revenit miraculos si a inceput sa-l propovaduiasca pe Hristos. A scapat ostrovul de un demon feroce si a intors locuitorii la credinta cea dreapta.
Apostolul Ioan a trait pana la varsta de o suta cinci ani si sapte luni. Sfarsitul sau a fost cu totul uimitor: a cerut ucenicilor care il urmau sa-i sape mormantul, dupa ce s-a rugat indelungat. Le-a spus sa-l acopere cu pamant, mai intai pana la genunchi, apoi pana la grumaji… S-a invaluit cu o mahrama, dupa care a pierit sub pamantul aruncat de discipoli. Ioan si-a incredintat sufletul lui Dumnezeu si a fost jelit mult de catre cei care i-au sapat mormantul. Mai tarziu, oamenii au incercat sa-i scoata trupul la lumina, dar nu l-au mai gasit. Policrat, episcopul Efesului, a scris urmatorul mesaj episcopului Victor al Romei: „A adormit in Asia, mare Stihie, Ioan cel ce s-a rezemat pe pieptul lui Hristos.”