Sferele Dyson ce înconjoară găurile negre ar putea produce până la un milion de ori mai multă energie decât cele construite în jurul stelelor, potrivit unui nou studiu.
Unul dintre cele mai mari mistere cu care se confruntă omenirea este acela legat de întrebarea dacă suntem singuri în Univers. Se fac multe eforturi pentru a răspunde la această întrebare, de la încercări de a găsi urme de microbi pe Marte, până la speculații despre urmele tehnologice pe care civilizațiile extraterestre avansate le-ar putea produce în Cosmos.
Acum, cercetătorii conduși de Tiger Yu-Yang Hsiao, astronom la Universitatea Națională Tsing Hua din Taiwan, au venit cu o nouă idee pentru a ajuta la căutarea inteligenței extraterestre: căutarea semnelor sferelor Dyson, un tip de megastructură extraterestră ipotetică, în jurul găurilor negre.
Sferele Dyson sunt de obicei vizualizate ca nişte centrale electrice avansate care înconjoară stelele și își recoltează de acolo energia imensă, într-un anumit scop, de exemplu pentru a alimenta un computer extrem de puternic. Dar noua ipoteză propusă de Hsiao și colegii săi propune o sferă Dyson inversă (interior / IDS), care se hrănește cu puterea unei găuri negre, conform unui studiu recent publicat în „Monthly Notices of the Royal Astronomical Society”.
„În general, o gaură neagră poate fi o sursă promițătoare și este mai eficientă decât obţinerea energiei de la o stea”, se spune în studiu, menționându-se faptul că găurile negre ar putea produce de până la un milion de ori mai multă energie decât energia stelelor vii. Cercetătorii au adăugat, de asemenea, că o căldură reziduală de la un IDS ar putea fi detectată de telescoapele noastre actuale, inclusiv de telescopul spațial Hubble.
Ideea obţinerii de energie din obiecte cereşti care absorb lumina (de aici şi denumirea de „gaură neagră”) poate părea absurdă. Nimic care trece dincolo de orizontul evenimentelor unei găuri negre nu poate scăpa, inclusiv lumina, făcând ca aceste obiecte să fie invizibile telescoapelor. Cu toate acestea, interacțiunile care apar chiar în afara orizontului evenimentelor pot produce unele dintre cele mai explozive și radiante spectacole de lumină din Univers. De exemplu, materialul gazos care cade în ghearele gravitaționale ale unei găuri negre tinde să se adune într-un disc care înconjoară orizontul evenimentelor, încălzindu-se până la temperaturi extreme. Uneori, se formează o „coroană” foarte fierbinte în centrul acestor discuri, materialul ajungând înapoi în spațiul cosmic, sub formă de jeturi de plasmă care se deplasează cu o viteză apropiată vitezei luminii.
Hsiao și colegii săi au modelat pe calculator randamentele potențiale de energie pe care un IDS le-ar putea avea. Cercetătorii au luat în considerare și imensa masă a acestor obiecte, imaginându-se structuri de IDS în jurul unor găuri negre cu o masă stelară de 5 – 20 de ori mai mari decât Soarele, sau găurile negre supermasive, precum cea din centrul Căii Lactee, care conține patru milioane de mase solare.
Găurile negre sunt obiecte periculoase și volatile, iar autorii arată clar că construirea unui IDS ar fi o provocare semnificativă pentru proiectanţii extratereştri. Nu există niciun metal cunoscut care să reziste la temperaturile ridicate ale discurilor și jeturilor din jurul găurilor negre, astfel încât civilizațiile extraterestre ar trebui să folosească tehnologii extrem de avansate, pentru a culege energie din aceste obiecte cereşti.
Sursa (traducerea şi adaptarea proprie): studiul „A Dyson sphere around a black hole” / academic.oup.com