Charles Leland (1824-1903) este un folclorist de origine americana care a publicat in 1899 „Aradia, Biblia vrajitoarelor”. O batrana vrajitoare din Toscana, Maddalena, l-a ajutat pe Leland sa adune mai multe povestiri care formeaza baza acestei lucrari.
„Aradia, Biblia vrajitoarelor” dezvolta credintele „vechii religii”. Divinitatea principala este Diana, prin unirea cu fratele ei Lucifer, are o fiica, Aradia, care este regina vrajitoarelor. Tot Aradia prezida sabatul, unde fidelii sai de ambele sexe veneau goi, de fiecare data cand era luna plina. Venerarea ferventa a Dianei era insotita de bacanale, de orgii festive si dionisiace. Asa cum Biblia crestina vorbeste despre creatia divina, istoria Aradiei povesteste despre timpurile in care „Diana era prima creatura inaintea oricarei creatii; in ea erau toate lucrurile si in afara ei, tenebrele originare; ea se diviza in obscur si lumina. Ea insasi si Lucifer – fratele ei -, si fiii ei erau lumina”.
Diana, zeita Lunii, s-a indragostit de fratele sau Lucifer, Soarele, care fusese alungat din cer pentru pacatul orgoliului. Diana s-a transformat in pisica si s-a bagat in patul lui Lucifer; apoi in intuneric si-a reluat forma si l-a sedus pe Lucifer. Aradia a fost rezultatul acestei aventuri. Mama ei i-a spus sa coboare pe pamant pentru a-i initia pe oameni in arta de a-si spori recoltele sau de a le distruge, a-i invata magia si vrajitoria in general.
Primii vrajitori credeau ca Aradia era o fiinta in carne si oase care a locuit pe pamant, ca sa-si transmita mesajul. Dupa ce si-a terminat misiunea, Aradia le-a spus discipolilor ca trebuia sa se intoarca in Cer si ca din acea clipa trebuie sa se descurce singuri. Mama ei, Diana, ii va invata in continuare ce inseamna magia, daca vor invoca-o cu ritualurile potrivite.