Imagine: generată de AI (Microsoft Designer)
85 de km de rafturi. 35.000 de volume de cataloage. Documente timp de 12 secole. Toate găzduite într-unul dintre cele mai emblematice bastioane ale religiei și culturii – Arhivele Secrete ale Vaticanului. Ele sunt obiectul unei legende istorice, dar existența lor este absolut reală. Doar numele invocă misterul și strălucirea Bisericii Catolice și îi îndeamnă pe cei mai imaginativi să vină cu teorii conspirative despre ceea ce s-ar putea afla înăuntru. Indexurile arhivelor nu sunt publice, și sunt accesibile oamenilor de știință numai după ce împlinesc 75 de ani, fiind găzduite în Vatican. Natura secretă a Bisericii Catolice și potențialul informaţiilor ascunse au alimentat zeci de ani de speculații despre ceea ce s-ar putea afla înăuntru. Chiar și astăzi, teoriile abundă asupra conținutului acestor arhive.
În realitate, însă, Arhivele Secrete ale Vaticanului nu sunt de fapt secrete. Cuvântul „secret” provine dintr-o înțelegere greșită a cuvântului latin „secretum” care înseamnă „privat”. Arhivele au fost – și sunt încă – concepute pentru a găzdui documentele oficiale ale Sfântului Scaun, împreună cu corespondența și alte informații legate de Papă. Ele conțin, de asemenea, unele dintre cele mai impresionante comori ale Bisericii Catolice – documente care datează din secolul al VIII-lea. Dar, până în 1881, nici măcar savanților creștini nu li s-a permis accesul la arhivă. Atunci Papa Leon al XIII-lea, cunoscut ca un intelectual de renume, a deschis tezaurul cercetătorilor.
Aceste documente fascinante spun nu doar povestea Bisericii, ci și a restului lumii. De exemplu, un document remarcabil este o scrisoare a Mariei Stuart, Regina Scoției, care a fost executată, după ce a fost forțată să abdice de la tron ​​și a stat aproape 20 de ani în arest. În cele din urmă, a fost condamnată la moarte pentru că a conspirat la uciderea reginei Elisabeta I, verișoara ei protestantă. Confruntându-se cu decapitarea, ea a scris o scrisoare disperată Papei Sixtus al V-lea, solicitând milă pentru viața ei, spulberându-i pe „ereticii” care în cele din urmă aveau să o omoare. Papa nu a intervenit, iar ea a fost decapitată pe 8 februarie 1587.
Un alt document neprețuit a schimbat literalmente istoria religiei. În el se vorbeşte despre excomunicarea de către Biserica Catolică a lui Martin Luther, germanul care a inflamat Europa, întorcând spatele catolicismului și scriind cele 95 de teze ale sale, văzute acum ca documentul care a creat protestantismul. Ca răspuns, Papa Leon al X-lea a scris „Decet Romanum Pontificem”, o bula papală care l-a dat afară pe Luther din Biserica Catolică. Acest lucru l-a eliberat pe Luther să înființeze o biserică proprie, iar schisma a definit, de atunci, o mare parte din istoria lumii.
Arhivele Secrete dețin și un document extrem de secret: procesul-verbal al proceselor împotriva Cavalerilor Templieri. Cunoscut sub numele de Pergamentul Chinon, el documentează procesele ordinului militar romano-catolic pentru blasfemia și erezia din timpul cruciadelor. Datorită unei greșeli de arhivă, pergamentul s-a pierdut de secole și a fost găsit într-o cutie care conținea alte documente doar în 2001. Acum a fost clasificat corect și este disponibil pentru cercetători. Când Pergamentul Chinon a fost făcut public în 2007, el a demonstrat faptul că Papa Clement al V-lea a absolvit templierii de erezie în 1308.
Acestea și alte documente istorice sunt păstrate lângă Biblioteca Vaticanului din Roma. Ca orice arhivă, există și săli de lectură. Există și un buncăr – o structură subterană ignifugă, concepută pentru a proteja documentele fragile de foc.
Dar, nu oricine poate accesa arhiva; ea este deschisă doar cercetătorilor care sunt supuși unui proces de verificare amănunțit. Cu toate acestea, în ultimii ani, Vaticanul a devenit puțin mai deschis cu secretele sale. În 2010, ca răspuns la interesul sporit al publicului pentru Arhivele Secrete și miturile perpetuate de bestseller-ul lui Dan Brown, „Îngeri și demoni”, Vaticanul a permis jurnaliştilor să o viziteze pentru prima dată. În 2012, Arhivele Secrete ale Vaticanului au organizat o expoziție publică a unora dintre cele mai importante documente ale sale, cu ocazia împlinirii a 400 de ani. Și în 2019, Papa Francisc a anunțat că Vaticanul își va deschide arhivele despre papa Pius al XII-lea.
În 2005, Sergio Pagano, prefectul Arhivelor Secrete, a dezvăluit de ce reticența Vaticanului de a deschide toate arhivele. Pagano a spus pentru „L’Espresso” că nu e o chestiune de curaj, ci de resurse. Întrucât arhiva este atât de vastă – a spus Pagano – este o provocare să procesezi rapid documentele și să le pui la dispoziție istoricilor.