Concubinele (Amantele) au fost cândva o parte comună a vieții în numeroase culturi. Cine au fost ele? În termeni moderni, o concubină ar putea fi definită ca „iubita și mama copilului unui bărbat, doar că ea nu primește atât de mult respect ca soția lui”. Iată în acest articol câteva aspecte interesante şi poate necunoscute cu privire la concubine:
– Dacă o soție din Mesopotamia nu putea avea copii, trebuia să-și găsească soțului o concubină cu care putea avea.
– Un roman putea avea o singură concubină, dar numai dacă era necăsătorit. Relația lui cu o concubină avea totuşi statut legal, dar copiii lui nu aveau drepturi de naștere.
– În timpul dinastiei chineze Qing (1644–1912), fiecare împărat a avut până la 20.000 de consoarte imperiale.
– În anii 1640, sultanul Ibrahim I al Imperiului Otoman a condamnat 280 dintre concubinele sale, ele urmând să fie înecate în mare.
– Înainte ca aşa-zisul concubinat imperial să se încheie în Japonia în anii 1920, jumătate dintre împărații Japoniei se născuseră din concubine.
– În Mesopotamia, preotesele dețineau un rang social înalt, iar unele slujeau ca şi concubine. Bărbații le vizitau din „datorie religioasă”.
– Consoartele imperiale își puteau ridica statutul prin nașterea unui moștenitor de sex masculin. Una din ele, pe nume Wu, a avut 4 fii cu împăratul Gaozong și a devenit împărăteasa Chinei.
– Eunucii (slujitorii castrați) de pe lângă un împărat chinez erau singurii alți bărbați permisi lângă consoartele sale.
– În China, când au murit împărații din dinastia Ming, consoartele lor au fost îngropați împreună cu ei… uneori în viață!
– În India, conducătorii Mughal îşi promovau uneori câte o concubină pentru a deveni soția lor, iar soţia o retrogradau la rang de concubină.