Studiind imaginile de la noul telescop spațial James Webb Space Telescope (JWST), o echipă internațională de astronomi a găsit stele necunoscute anterior în norul de gaz strălucitor și plasmă, cunoscut sub numele de „Nebuloasa Inelului Sudic”, aici găsindu-se cel puţin 4 stele.
Prezența acestor stele explică structurile care încă se formează pe măsură ce nebuloasa se extinde, produsul morții violente a unei singure stele aflată în centrul nebuloasei.
„Am fost surprinși să găsim dovezi a două sau trei stele însoțitoare care probabil i-au grăbit moartea, precum și încă o stea „spectatoare nevinovată” care a fost prinsă în interacțiune”, explică astrofizicianul Orsola De Marco de la Universitatea Macquarie din Australia, cel care a condus cercetarea.
Nebuloasele planetare precum Nebuloasa Inelului Sudic se formează prin moartea unei stele precum Soarele nostru. Când steaua începe să rămână fără combustibilul necesar fuziunii nucleare în miezul său, se face de sute de ori mai mare, extinzându-se spre exterior într-o gigantă roșie.
În cele din urmă, combustibilul este epuizat, iar materialul exterior al stelei este aruncat în spațiu, în timp ce miezul se prăbușește într-o pitică albă. Materialul ejectat continuă să se extindă spre exterior și, ionizat de radiația de la pitica albă (care va continua să strălucească), va străluci fluorescent. Aceasta este nebuloasa planetară, numită așa pentru că aceasta tinde să fie destul de sferică, fiind asemănătoare cu o planetă. Dar, dacă mai există ceva în apropierea stelei – și există adesea, deoarece stelele sunt legate gravitațional între ele – se pot forma structuri magnifice în nebuloasă.
Nebuloasa Inelului Sudic, numită oficial NGC 3132 și situată la aproximativ 2.460 de ani-lumină distanță faţă de noi, este locul morții al unei stele care a fost estimată de trei ori masa Soarelui nostru. Acum, acea stea este o pitică albă mică și densă, în jur de jumătate din masa Soarelui, împachetată într-o sferă de dimensiunea Pământului. Este, de asemenea, înconjurată de un nor de praf rece care o face dificil de văzut.
Camera NIRCam de la JWST a surprins detalii care apar în nebuloasă doar în lumina în infraroșu şi nu în cea vizibilă. Astfel, se pare că există o a doua stea aproape de centrul nebuloasei. De asemenea, există şi o stea-companion al piticii albe.

Structurile în spirală care creează arcade în jurul centrului nebuloasei sunt produsul dansului orbital al acestor două stele – pitica albă moartă și companionul viu.
Noile imagini au permis, de asemenea, cercetătorilor să efectueze un nou calcul al temperaturii piticei albe, care arde la aproximativ 109.700 grade Celsius.
Nebuloasele planetare sunt fenomene de durată relativ scurtă, arătând aşa doar aproximativ 10.000 de ani înainte de a se disipa în spațiul interstelar. Deci, într-un fel, suntem foarte norocoși că am prins această etapă a ciclului de viață al Nebuloasei Inelului Sudic.
Cercetarea a fost publicată în revista „Nature Astronomy”.
Sursa (traducerea şi adaptarea proprie): studiul ştiinţific „The messy death of a multiple star system and the resulting planetary nebula as observed by JWST” / nature.com