Cu 4-5 milioane de ani în urmă, creaturi umanoide pitice cutreierau văile râurilor africane, organizând vânători de iepuri și antilope mici, pe care le omorau aruncând o grindină de pietre ascuțite. Australopitecii (aşa au primit aceste creaturi numele) erau înalți de 1,20 metri, 40-50 kg și aveau mersul biped, ceea ce reprezintă un fapt uluitor deoarece se credea că poziția bipedă s-ar datora creierului (și implicit nivelului de inteligență) mai dezvoltat decât al primatelor. Primul craniu de australopitec a fost descoperit în 1924 într-o carieră de var din Deșertul Kalahari. Se pare că australopitecii s-au stins cu 2 milioane de ani în urmă. Şi totuşi… chiar au dispărut toți australopitecii? Naturalistul britanic Frank Lane afirma cu decenii în urmă că printre cele mai enigmatice ființe din jungla africană se număra fără îndoială și omuleții de pădure Agogve, după cum scrie Igor Akimușkin în cartea „Pe urmele unor animale rare sau nemaiîntâlnite”.
În 1937, revista engleză „Discovery” publica un articol al căpitanului W. Hitchens, care, în cursul expediției sale din 1932 într-o regiune din Tanganyika, s-a întâlnit cu două ființe neobișnuite, care au fugit speriate la vederea oamenilor. „Păreau niște omuleți foarte mici, cu înălțimea de aproximativ 1,20 metri, care mergeau în două picioare și erau acoperiți de blană roșcată”. Uimit de apariția acestor animale care nu semănau cu nicio specie de maimuțe cunoscute, Hitchens și-a întrebat călăuzele dacă mai văzuseră vreodată astfel de ființe. Localnicii l-au asigurat că îi cunosc bine pe Agogve („omuleții pădurilor”), care sunt însă imposibil de prins, datorită faptului că au simțuri neobișnuit de ascuțite și o agilitate deosebită de a se strecura prin junglă. Deși au o figură destul de asemănătoare cu a maimuțelor, se deosebesc de acestea fiind exclusiv bipezi, iar mâinile lor au palme înguste și lungi ca ale omului.
Dar, povestirile despre Agogve se găsesc pe o suprafață de mii de kilometri pătrați, din sud-vestul Kenyei și Uganda până în Tanganyika și Mozambic. Între 1940-1960, au fost înregistrate mai mult de 30 de rapoarte ale unor vânători și funcționari portughezi din Mozambic, ce relatau despre întâlnirea cu ființe asemănătoare maimuțelor, dar care mergeau vertical. Martorii afirmau că animalele erau acoperite cu blană roșcată sau cafeniu închisă, aveau maxilare proeminente și ochii adânciți în orbite ca ai cimpanzeilor. Unul din rapoarte spunea: „Vânătorii și alți ghizi afirmă că, de fiecare dată când au încercat să urce pe platourile și vârfurile montane, au fost opriți de o adevărată grindină de pietre aruncate de omuleți păroși, de înălțimea unui copil de 12 ani”.