Deşi doar în ultimii ani s-a pus accent pe automobilul electric, acesta exista (în cantităţi mici, e adevărat) şi era exploatat încă de acum 90 – 100 de ani. De ce nu s-a generalizat şi nu a evoluat automobilul electric de atunci până în prezent? De ce s-a generalizat automobilul cu combustie termică? La nivelul de progres tehnologic al omenirii din ultimii 100 de ani, automobilul electric ar fi trebuit să fi evoluat enorm până în prezent, lucru care nu s-a întâmplat.
Iată câteva extrase din presa anilor ’20 – ’30, în care se vorbea de automobilul electric. Trageţi singuri concluziile…
„Automobilul electric cucereşte oraşele”: „În marile oraşe din apus şi mai cu seamă la Londra au început să se răspândească automobilele electrice, de un model mic. Deocamdată maşinile electrice sunt întrebuinţate în comerţ pentru distribuirea laptelui, a pâinii şi a diferitelor alimente. Aceste automobile atât de curate, care nu fac zgomot şi nu răspândesc nici fum, nici miros, aduc reale servicii marilor magazine. Desele opriri şi porniri, inevitabile într-un oraş aglomerat, sunt mult mai uşor de executat cu maşina electrică decât cu una obişnuită. Viteza maximă a unui automobil electric nu întrece 45 km/oră, ceea ce este suficient într-un oraş mare. Este drept că acumulatorii trebuiesc reîncărcaţi după fiecare 75 kilometri, dar majoritatea maşinilor care circulă în timpul zilei, nu depăşeşte în general acest număr de km, iar stațiunile pentru încărcarea acumulatorilor sunt numeroase. Automobilul electric va deveni poate tipul preferat al vehiculului de oraș”. („Universul” – 04/1935).
„Automobilul electric”: „Un inventator englez a construit de curând un nou sistem de automobil, care nu necesită nici benzină, nici ulei. Masina e pusă în mișcare printr-o baterie electrică, instalată in partea anterioară. Automobilul electric are o viteză de vreo 55 de km/oră, iar bateria poate fi încărcată cu cheltuială minimă în timpul nopţii, ceea ce reduce considerabil cheltuielile de exploatare ale vehiculului. Un asemenea automobil costă circa 200 de lire sterline”. („Revista Radio” – 06/1935).
„Acumulatorii”: „(…) Am vorbit de automobilele electrice. Viteza lor relativ mică (25 km / oră), dependenţa lor de o sursă electrică, a făcut ca utilizarea acestor vehicule să fie foarte redusă. Totuşi, sunt împrejurări care le fac preferabile maşinelor cu benzină, e vorba de taximetre. Într-adevăr, automobilul cu benzină este un organ extrem de delicat; reparaţiile costă mult, asemenea şi combustibilul. Şi dacă automobilul electric e în vădită inferioritate la ţară şi la un drum lung, el e mult mai practic şi mai economic în oraşele mari. Organul motor al unei astfel de maşini este extrem de simpiu: o baterie de acumulatori şi un motor electric. Defecţiunile sunt excluse cel puţin 5 ani; motorul în practică, la infinit. Reparaţiile sunt deci minime ori excluse; randamentul deci mare. Motorul prin explozie însă, delicat şi complicat, are nevoie de o îngrijire foarte atentă ca şi de o întreţinere complicată. Un pignon căruia îi lipseşte câţiva dinţi, trebuie înlocuit imediat; un bloc crăpat devine inutilizabil. Ori toate aceste reparaţii costă enorm. De aceea, în Paris, Berlin, Londra, etc. companiile de taximetre electrice dau un dividend mult superior celor cu mașini cu benzină”. („Ziarul ştiinţelor populare şi al călătoriilor” – 06/1922).
„Automobil electric”: „United Press” află din Toronto că o fabrică a construit un automobil pus în mişcare cu ajutorul unui sistem de baterii electrice, fără benzină. O mie de mile de drum costă numai 10 cenţi. Această maşină va fi lansată pe pieţele mondiale la primăvară. Invenţia se păstrează în cel mai strict secret. Ea poate fi aplicată şi aeroplanelor, cu mare succes. În 25 de secunde, automobilul pornit cu ajutorul noii forţe motrice, ajunge ajunge la o viteză de 125 km / oră”. („Adevărul” – 02/1935).