Printre nestematele arhitectonice ale lumii antice, ale cărei vestigii impresionează şi astăzi, continuă să înfrunte timpul inegalabilul Baalbek, celebrul „oraş al Soarelui” din câmpia istorică Bekaa. Ca proporţii, măiestrie şi efort fizic, este pe drept cuvânt comparat cu piramidele egiptene.
Descoperind coloanele uriaşe rămase din vechiul templu al lui Jupiter, cavalerii nomazi ai deşertului şi-au propus să facă din Baalbek cel dintâi oraş al lumii. Cruciaţii au adăugat, la vechile legende arabe altele noi. De exemplu, se spune că Adam a trăit la Baalbek, că Abel ar fi fost omorât undeva prin apropiere; că Noe ar fi îngropat la doi paşi de actualele ruine; că însăşi Abraham şi-ar fi avut reşedinţa în „oraşul Soarelui”.
Epoca zborurilor cosmice a creat alt gen de legendă cu extratereştri. Aşa de pildă, imensul bloc paralelipiped de 1.000 tone, rămas fără niciun fel de întrebuinţare la intrarea în Baalbek, a fost privit de unii ca o ipotetică rampă de lansare pentru ipotetice nave cosmice care ne-ar fi vizitat planeta cu milenii în urmă. Pentru un asemenea colos de piatră nu par a exista nici mijloace moderne care să-l urnească din loc. În schimb, s-a calculat că pentru a transporta numai câteva sute de metri distanţă fiecare din blocurile similare de piatră aşezate la temeliile templelor din Baalbek, ar fi fost nevoie de eforturile depuse simultan de 40.000 de persoane. Eforturi care nu s-au măsurat în săptămâni sau luni, ci în secole întregi, căci construcţia Acropolei de la Baalbek a durat ea singură nu mai puţin de 300 de ani, de la Iulius Cezar şi până pe timpul domniei împăratului Filip Arabul…