Imagine: generata de Microsoft Designer
„Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici” este un renumit basm popular publicat de Frații Grimm în 1812. În basm, este vorba de o prinţesă frumoasă cu părul negru ca abanosul, buzele roşii ca smaraldul şi pielea albă ca zăpada. După naşterea prinţesei, mama ei s-a stins. După decesul soţiei sale, împăratul îşi găsise o nouă soţie. Albă ca Zăpada a fost abandonată de mama ei vitregă în pădure; acolo, prinţesa a găsit o casă unde să se adăpostească. Numai că ea n-a ştiut că aceea este casa a 7 pitici care lucrau într-o mină din apropiere. Piticii îi zic fetei că poate rămâne la ei acasă dacă se învoiește să gătească și să facă curat în casă cât ei sunt plecați. Aceștia, totodată, o previn pe prinţesă să nu lase pe nimeni să intre în casă.
Împărăteasa află că Albă ca Zăpada trăiește și plănuiește să o omoare. După două tentative nereuşite de a scăpa de prinţesă, împărăteasa se îmbracă în haine de țărancă și pornește iarăși spre casa piticilor. Țăranca îi oferă fetei un măr fetei, care, naivă fiind, muşcă din el, neştiind că acesta era otrăvit. La gustarea fructului, prințesa cade fără suflare. Seara, piticii plâng la găsirea fetei. Îi făuresc un sicriu de sticlă și îi veghează trupul cu rândul. Într-o zi, un fecior de crai rătăcește în zonă și vede sicriul din creștetul muntelui și pe frumoasa Albă ca Zăpada. Feciorul de împărat îi roagă pe pitici să i-l dea, promițând că o să aibă grijă de fata care îi era așa de drag. Feciorul de împărat își cheamă slugile să care coșciugul pe umeri și să-l urmeze. La un moment dat, unul dintre slujitori se împiedică de o buturugă și, din pricina zdruncinăturii, bucățica de măr pe care o înghițise Albă ca Zăpada îi sare afară din gâtlej. Fata își revine atunci în simțuri. Cei doi tineri se îndrăgostesc și se căsătoresc. La nuntă este invitată și mama vitregă a miresei, care, atunci când o vede în viață pe Albă ca Zăpada, se urâțește și fuge în sălbăticie.
Acest basm a fost imaginaţia fraţilor Grimm sau există vreun sâmbure de adevăr în el? În cartea „Albă ca zăpada – poveste sau realitate?”, un istoric german serios, Eckhard Sander, demonstrează că eroina universal cunoscutei povești se numea în realitate Margarethe von Waldek și trăia în Germania secolului XVI. Fratele ei, Samuel, folosea în minele de cupru copii echipaţi cu un capişon de protecţie, iar arhivele atestă că în aceeaşi localitate, Bad Weldingen, trăia un vrăjitor care otrăvea fructele. Margarethe a murit în 1544, după ce a mâncat un măr otrăvit. Cam aceasta ar fi, în mare, rezumatul poveştii reale din secolul al XVI-lea. Să o detaliăm puţin, totuşi…
Albă ca Zăpada
Margaretha von Waldeck a fost o contesă germană născută în 1533. Documentele locale afirmă că era o frumusețe excepțională. A fost numită după mama ei, Margareta, care a murit când ea avea doar 4 ani. Tatăl ei, Filip al IV-lea, s-a recăsătorit cu Katherina von Hatzfeld. Se pare că noua lor mamă nu era foarte îndrăgostită de copiii lui Philip și i-a trimis pe mulți dintre ei să locuiască la rude. Când Margaretha avea 16 ani, s-a dus să locuiască cu unchiul ei, Johann Cirksena, la Bruxelles, la Castelul Valkenburg. Ea a atras atenția a trei nobili de rang înalt, inclusiv prințul Filip al II-lea al Spaniei, care s-a îndrăgostit fără speranță de ea. Regele Spaniei nu a aprobat această partidă, deoarece se aștepta ca fiul său să se căsătorească pentru câștigul regatului. Un presupus asasin a fost angajat, iar Margaretha a căzut încet într-o boală gravă la vârsta de 21 de ani. Mulți dintre prietenii ei credeau că Margaretha a fost otrăvită treptat. Ultimul ei testament a fost scris cu o mână tremurândă, convingându-i pe istorici că moartea ei a fost într-adevăr din cauze nefirești.
Piticii
Minele de cupru funcționale se aflau în zona din jurul casei Margarethei, majoritatea fiind exploatate prin munca copiilor. Minele erau deținute de fratele Margarethei. Condițiile de muncă erau îngrozitoare, iar munca grea a împiedicat adesea creșterea acestora, astfel încât aceștia nu au crescut niciodată cum ar fi trebuit. Se presupune că gazele miniere le-au încărunțit părul prematur. Muncitorii locuiau în căsuțe mici care găzduiau adesea până la 30 de ocupanți simultan.
Oglinda magică
Într-un regat vecin, Lohr, trăia o altă prințesă, Maria Sophia Margaretha Catherina von Erthal. A existat o dezbatere care a fost adevărata inspiraţie a basmului pentru fraţii Grimm: castelele din Lohr sau Waldeck? Este posibil ca frații Grimm să fi extras mai multe povești din zonă pentru a le compila în basmul lor. După ce mama Mariei a murit și tatăl ei s-a recăsătorit, mamei ei vitrege i s-a oferit cadou o oglindă mare. Oglinda încă stă în Lohr Schloss, unde turiștilor li se spune despre legătura cu basmul „Albă ca Zăpada”.
Mărul otrăvit
Se spune că un bărbat din satul Wildungen se săturase de hoții locali și a început să împartă mere otrăvite copiilor pe care îi bănuia că îl fură. Bărbatul a fost arestat ulterior, iar crima sa a devenit cunoscută în zonă.