Rusii au antrenat orbii sa-si dezvolte vazul pe baza vederii psihice. Institutul din Odessa a continuat cercetarile de pionierat intreprinse din anii ’50 de prapsihologul A.N Leontiev în domeniul vederii fara ochi. Demersul sau stiintific consta din antrenarea unor orbi sa-si dezvolte vederea psihica. Dupa ce subiectii atingeau o stare adanca de relaxare, acestia vizualizau campurile energetice ale corpurilor, care conduceau la vederea fara ochi. Sub degetele orbului se punea o hartie colorata. Astfel, s-a observat ca acestia puteau sa distinga albul de negru si verdele de rosu. Se trecea apoi la „citirea” imaginilor. Orbul era capabil sa-si treaca degetele peste conturul unei persoane dintr-o fotografie. Orbul era invatat sa calatoreasca cu ochiul mintii in camere indepartate, în care nu fusese niciodata si era pus sa declare ceea ce vedea. Subiectul descria ce era în acele camere si putea apoi sa treaca în locuri exterioare cladirii. Astfel subiectul era antrenat sa devina clarvazator, acesta vedea psihic. Aceasta vedere fara ochi s-a numit in fosta URSS biointrospectie.
S-a observat ca persoana testata putea sa determine culoarea si dupa ce obiectul era indepartat. Astfel, s-a demonstrat ca obiectul lasa o urma a culorii sale în aer. Articolul lui A. Ivanov, „Experimente sovietice în domeniul vederii fara ochi”, din International Journal of Parapsyhology din 1964, dezvaluia lumii vestice aceasta cercetare remarcabila. Sovieticii au continuat aceste cercetari studiind cum erau imprimate aceste campuri de energie în materie si viceversa.
O serie de cercetari au fost intreprinse pentru a plasa in obiecte campuri vatamatoare de energie. Aceste obiecte otravite biofizic erau apoi date dusmanilor pentru a-i imbolnavi sau pentru a-i infecta cu comenzi subliminale. Vederea fara ochi a condus cercetatorii din KGB, sau finantati de acesta, sa elaboreze tehnici de instruire capabile sa dezvolte capacitatea de clarviziune la spionii psihici. S-a observat ca era nevoie de o persoana aflata intr-o stare de relaxare adanca. Pentru o spionare psihica eficienta era necesara apoi vizualizarea campurilor energetice biologice, asa-numitele campuri biofizice, aflate in jurul corpului omenesc. Cercetatorii din domeniul PSI, Sheila Ostrander si Lyn Schroeder, au fost primii americani care in cartea lor „Descoperiri psihice in spatele Cortinei de Fier”, publicata in 1971, au evidentiat succesele rusilor.