Brahmanii sunt prima din cele patru caste care se inchina lui Brahma. O parte din acesti filozofi traiau altadata in paduri, cercetau astrele sau faceau vrajitorie, o alta parte traia in orase unde invatau pe printii indieni morala. Cei care traiau in paduri predicau oricui vroiau sa-i asculte, dar cand lumea se aduna sa-i asculte trebuiau sa o faca in cea mai mare liniste. Cel care tusea sau scuipa era exclus in acea zi din adunare.
Brahmanii credeau in metempsihoza, nu mancau decat fructe sau lapte si nu puteau atinge un animal fara sa se spurce. Ei dispretuiau viata si bunurile materiale, isi doreau moartea, ca pe o scadenta a unei apasatoare inchisori. Duceau o viata aspra, se culcau pe piei de animale, se mentineau intr-un celibat riguros pana la 37 de ani. La aceasta varsta se puteau bucura de orice placeri, erau liberi sa aiba mai multe sotii, dar cu ele nu discutau filozofie, ca sa nu-si uite indatoririle casnice.
Se crede ca Pitagora isi insusise teoria metempsihozei de la brahmani. Ei duceau atat de departe respectul pentru natura insufletita, incat Apollonius din Tyana observa ca nu calcau pe iarba decat cu mare grija, ca nu cumva sa distruga viata care curgea in ea. Ei spuneau ca animalele au suflete de ingeri izgoniti din rai. Ei ne invata ca pamantul e o masa rotunda, ca sufletul e nemuritor, ca exista tribunale care judeca mortii, ca totul e in mana lui Dumnezeu si ca, murind, ne intoarcem la obarsie. Pentru aceasta demonstratie se foloseau de comparatia cu un paianjen care, dupa ce si-a tesut panza, isi devora iarasi aceleasi firicele pe care le scosese din propriile-i maruntaie. Brahmanii din Siam sunt de parere ca pamantul va pieri prin foc si ca din cenusa lui va renaste un altul, peste care va domni o primavara vesnica.
Brahma, mai marele brahmanilor este, dupa cum se stie, unul din cele trei personaje care reprezinta trinitatea indiana. El a stat mai multe secole, inainte de a se naste, sa mediteze, intr-un ou de aur, din a carui gaoace a creat cerul si pamantul. El avea cinci capete: pe unul l-a pierdut intr-o batalie cumplita contra lui Vishnu, apoi a inceput sa dea nastere la 14 lumi: una din creierul sau, alfa din ochi, a treia din gura, a patra din urechea stanga, a cincea din cerul gurii, a sases din inima, a saptea din pintece, a opta din organele sexuale, a noua din coapsa stanga, a zecea din genunchi, a unsprezecea din calcii, a doasprezecea din degetul gros al piciorului drept, a treisprezecea din laba piciorului drept si, ultima, din aerul inconjurator. Locuitorii fiecareia dintre aceste lumi au calitati foarte bine definite, asemanatoare la origine. Cei iesiti din creierul lui Brahma sunt intelepti si oameni de stiinta. A opta lume, care este poate lumea noastra, este daruita placerilor si senzualitatii.
Brahmanii sunt fatalisti, ei afirma ca de cate ori se naste un muritor, Brahma ii face horoscopul, pe care nicio forta din lume nu-l poate schimba.